Nicolae Ceaușescu s-a înconjurat mereu de persoane care își anulau personalitatea pentru a-l servi pe dânsul.
Unul dintre aceste persoane este Emil Bobu, un botoșănean din Vârful Câmpului, născut într-o familie modestă.
În anii comunismului românesc una dintre căile cele mai facile pentru a accede pe scara socială şi politică era anihilarea personalității și capacitatea de a deprinde arta slugărniciei. Dovada de supunere necondiționată în faţa regimului, flerul de a te „lipi” de liderii potriviți şi oamenii cu potenţial politic în aparatul socialist era garanţia succesului.
Nici nu mai conta ce pregătire aveai sau câte clase. Orice se putea rezolva. Din ucenic la strungărie puteai ajunge lejer om cu funcţie în aparatul de stat, ba chiar ministru.
Două dintre cele mai bune exemple, au fost Emil Bobu şi Manea Mănescu, slugile perfecte ale lui Ceauşescu. Dintre cei doi, totuşi, regele slugărniciei în România comunistă, s-a încoronat Emil Bobu. Dintr-o familie modestă de ţărani din judeţul Botoşani, Bobu, înclinând spatele, depersonalizându-se, a ajuns pe cele mai înalte culmi ale politici comuniste din România, potrivit bzb.ro.
Emil Bobu s-a născut pe 22 februarie 1927 în satul Vârful Câmpului, din comuna cu acelaşi nume, în judeţul Botoşani. Era copil de ţărani săraci şi a reuşit să facă şapte clase.
„Din părinţi cu gospodărie mică, având o gospodărie de 1, 5 hectare pământ arabil şi o casă ţărănească”, preciza Bobu,în autobiografia din 1955. După ce a terminat cu şcoala,
Bobu a muncit cu ziua prin sat, mai ales pe terenurile ţăranilor înstăriţi iar mai apoi pleacă la oraş să caute de muncă. Este angajat la Uzinele Nicolina din Iaşi, făcându-şi ucenicia ca strungar.
Instaurarea comunismului în România a fost norocul vieţii lui Bobu. Iar Bobu, la rândul său, era cam tot ce-şi doreau comuniştii de la un român: obedienţă. Aşa cum a fost descris de contemporanii săi, Emil Bobu, încă de la atelierele Nicolina, era obedient, nu se contrazicea cu şefii şi era foarte săritor, fără să spună niciodată „nu”, superiorilor. S-a înscris în partidul comunist şi a devenit omul perfect al regimului, făcând tot ceea ce-i cereau liderii de partid. Tocmai de aceea, cariera sa devine fulminantă. De la ucenicul cu strungar cu şapte clase ajunge în timp record absolvent al „Școlii Juridice de la Iaşi”, cu diplomă în drept. Făcuse cursurile la fără frecvență.
Ceauşescu a făcut o vizită la Iaşi, acolo unde Bobu era un important membru al aparatului de partid, însărcinat şi cu protocolul. Ca să-şi arate devotamentul, se spune că Emil Bobu a dormit pe un preş din faţa uşii camerei în care dormea dictatorul.
Gărzile de corp ale lui Ceauşescu l-au găsit acolo, dimineaţa, iar Bobu şi-a motivat gestul spunând că dorea să-l ştie în siguranţă pe Ceauşescu. Impresionat, dictatorul de la Scorniceşti l-a luat în anturajul său şi în 1972 l-a făcut consilier personal. Acolo, Bobu a devenit sluga perfectă. Când se jucau diferite jocuri de societate, se străduia să piardă în faţa Ceauşeştilor sau a altor membrii ai familiei lor. Nu ieşea din cuvântul acestora şi îi aproba înainte să termine de vorbit.
Citește articolul integral AICI
