Un câine ciudat întâlnit pe teritoriul Botoșaniului

Este vorba despre Nyctereutes procyonoides sau câinele enot, bursucul de baltă, bursucul bărbos ori câinele raton, răspândit şi în România, mai mult chiar decât se credea. Numele de câine enot, care s-a generalizat atât în literatura de specialitate, cât şi în rândul populaţiei provine din limba rusă, de la “enotovidnaia sabaka”. Dobrogenii l-au numit „bursuc de baltă” sau „bursuc bărbos”, denumiri legate de habitatul său preferat, respectiv de aspectul „bărbos” al feţei. Numele de câine raton vine de la asemănarea sa cu ratonul (ursul spălător) din America de Nord (Procyon lotor), de unde şi numele speciei (procyonoides). Este o specie originară din Extremul Orient, Ussuri-Amur şi nordul Peninsulei Indochina. În Europa a pătruns ca specie de crescătorie pe traseul: Rusia, Ucraina, România, ajungând astăzi până în estul Franţei şi în nord până în Suedia. 

În ţara noastră, specia a fost semnalată prima dată în stare sălbatică în 1951, la Ghimpaţi, Giurgiu. S-a constatat ulterior că existau deja populaţii stabile în Delta Dunării, provenite din exemplarele scăpate din crescătoriile din partea europeană a Rusiei şi din Ucraina. Observaţiile ulterioare au semnalat specia, în stare sălbatică, în mai multe zone din România: Bucureşti, Brăila, Galaţi, Tulcea, Suceava, Vaslui, Botoşani, Iaşi, Călăraşi, Cluj, Bihor, Maramureş, Braşov.

Câinele enot este întâlnit în luncile râurilor cu lăstăriş des şi în stufărişurile din jurul apelor curgătoare şi stagnante, până la 300 de metri altitudine, zone de obicei inundabile (de unde şi numele de bursuc de baltă); este mai rar văzut în pădurile de foioase cu zone deschise.  Vara poate fi observat uneori dimineaţa, imediat după răsăritul soarelui, sau seara, înainte de apus. Ziua stă retras şi se odihneşte în vizuină. Este un mamifer timid, prudent, ce evită pericolele ascunzându-se cu iscusinţă. Arealul actual al câinelui enot este unul disjunct, cu populaţii separate, în Extremul Orient şi în Europa.  Un exemplar împăiat poate fi admirat până la sfârşitul lunii, la Muzeul Judeţean Argeş.