Sătulă de ce se întâmplă în educație, cel mai cunoscut învățător din Botoșani și-a depus actele pentru pensionare anticipată. Iar cererea i-a fost acceptată.
”Mi-am depus actele pentru pensionare anticipată. Am incomodat mult pe mulţi cu postările mele în care spuneam nişte adevăruri. Din păcate, foarte multe cadre didactice se complac în situaţia actuală. Trece luna, iau leafă. Restul... nu contează. Dar preţul se va plăti în timp”. Sunt cuvintele celui mai vocal cadru didactic al ultimilor ani.
Florentina Dănilă a activat peste patru decenii în cadrul Liceului Pedagogic ”Nicolae Iorga” Botoșani, fiind profesor pentru învățământul primar. Adică învățător, profesie pentru care aproape că a dezvoltat un cult.
A intrat pe ușa Liceului Pedagogic Botoșani pe când avea doar 10 ani, ca elevă. După absolvire, în anul 1979, a schimbat doar locul: din bancă s-a mutat la catedră. Și acolo a rămas până în urmă cu câteva zile, când a anunțat că se pensionează. Anticipat.
”Azi am primit decizia de încetare a contractului de muncă, din data de 21 decembrie (la cerere). 41 de ani de profesie! 41 de ani între copii şi pentru copii! 41 de ani grei într-un liceu pedagogic, cu foarte multă practică pedagogică! 41 de ani de responsabilitate!”,
Florentina Dănilă, învățător
(Florentina Dănilă)
Dascălul a fost profund marcat și de durerea prilejuită de moartea singurei surori. Bolnavă încă de când s-a născut, aceasta a fost dusă la spital și, după doar câteva zile, a murit. Medicii au anunțat familia că femeia de 50 de ani a murit de coronavirus.
”Vorbind cu mama (cu sufletul scrum după moartea neaşteptată a surorii mele!) mi-a spus: ”Fată, ţie ţi-a plăcut tare mult ce ai făcut. De mică adunai copiii vecinilor in curte, închideai poarta şi făceai lecţii cu ei". Aşa este! Că dacă era să muncesc doar pentru leafă plecam repede din învăţământ. Mi-a plăcut, am mers la şcoală cu drag, nicio zi nu a semănat cu cealaltă. Poate de aceea nu m-am plictisit niciodată. Fiecare zi, fiecare oră, fiecare activitate era o nouă provocare. Bineînţeles că niciodată nu am numărat orele de program şi cele pe care le foloseam acasă pentru pregătirea lecţiilor. Îmi ieşeau prea multe peste norma didactică şi nu folosea la nimic să contabilizez”,
Florentina Dănilă, învățător
O profesie care are norme și reguli, dar care nu sunt de ajuns dacă dascălul nu adaugă multă dragoste.
”Cine face această profesie din vocaţie, nu se uită pe ceas. A fi învăţător adevărat este o artă. Puţini reuşesc să ajungă la acest nivel. Trebuie pasiune, minte, suflet, responsabilitate, creativitate, iubire de oameni, dăruire... multe ”ingrediente". Nici eu nu am reuşit, dar m-am străduit să fiu o învăţătoare bună. Nu am agreat niciodată sintagma ”E bine oricum!". Întotdeauna am simţit responsabilitatea profesiei, dar nu ca pe o povară. A fost o responsabilitate asumată. Învăţătorul modelează ce are mai de preţ un om: COPILUL. Modelează minţi şi suflete şi NU ARE VOIE să greşească. Cum creşti un copil,aşa îl ai toată viaţa. Sunt multe de spus despre această nobilă profesie. Toate meseriile sunt importante, dar cele care au în mână OMUL (sănătatea şi educaţia) sunt de căpătâi. Pentru cine vrea să priceapă!”,
Florentina Dănilă, învățător
Începutul a fost unul foarte dificil – o clasă cu copii cu dizabilități - dar nu s-a speriat. Și nici nu a căutat, mai târziu, să își facă viața ușoară, dimpotrivă.
”Toată viaţa am avut serii numeroase. Am început cu o serie de ”foc”- 5 ani cu 19 copii cu diferite dizabilităţi, fără a avea o pregătire specială. Aveam 19 ani când am început şi veneam dintr-o familie cu un copil cu probleme. Ştiam pe pielea mea ce dramă este. Restul anilor... cu copii, cu elevi practicanţi, cu colegi... ultimii 18 ani în alternativa educaţională Step by Step. Cursuri, completări de studii, proiecte, fel de fel de provocări! Toate acum trec la capitolul AMINTIRI”,
Florentina Dănilă, învățător
Rămân în urmă satisfacțiile, bucuriile, împlinirile. Dar și lucrurile mai puțin plăcute. Însă Florentina Dănilă rămâne pentru multe generații de elevi, părinți și profesori un dascăl model. Un om fără de care învățământul botoșănean nu va mai fi la fel.
”Ştiu că unii m-au catalogat ”rea”. Alţii au spus că sunt dornică de afirmare. Alţii au spus că sunt a dracului. Unii au spus că vreau să fiu tot timpul prima. Puţini mi-au înţeles vocaţia, sufletul, amărăciunile, bucuriile. Şi acelor puţini LE MULŢUMESC DIN SUFLET pentru că m-au susţinut în ceea ce am făcut, m-au acceptat aşa cum sunt. Le MULŢUMESC părinţilor care au avut încredere în mine şi mi-au încredinţat copiii pentru a-i educa. IAR VOUĂ, DRAGII MEI FOŞTI ELEVI, VĂ MULŢUMESC PENTRU CĂ AŢI DAT SENS VIEŢII MELE! Vă mulţumesc pentru clipele minunate petrecute împreună, pentru excursiile frumoase, pentru şotiile pe care le-aţi făcut...pentru tot! Şi vă mai rog un singur lucru: NU UITAŢI SĂ FIŢI OAMENI! Lumea are nevoie de OAMENI! OAMENI în adevăratul sens al cuvântului! Să vă fie bine, oriunde vă veţi afla!”,
Florentina Dănilă, învățător
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
