Tocmai ne-a sunat un domn revoltat, supărat, enervat din cale afară că i-am dat în Botoșăneanul o poză... prea de aproape și i se văd ridurile. I-am răspuns că asta este o dovadă că avem aparate performante și că reporterul se pricepe bine și la fotografiat. A spus că îl iau la mișto. Păi tu ești om serios?
Ca într-o sumedenie de astfel de cazuri, despre care v-am povestit mai pe larg chiar la începutul lunii și revoltatul ăsta nou a vorbit deja cu un avocat. Dar așa, ca să ne mai ofere totuși o șansă, s-a gândit să ne dea un telefon amenințător și să ne ceară să scoatem poza.
Cum răspunsul a fost același ca de fiecare dată - ”poza este făcută în spațiul public, nu în dormitor la matale acasă, așa că nu scoatem nici poza asta și nici alta” – ne-a anunțat că ne vedem la Tribunal.
Stau și mă gândesc acum ce-o să-i spună judecătorului: că el este de fapt mai tânăr? Că el este de fapt un gigolo și noi am făcut un țăran din el? Că-l strigă lumea pe stradă: ”băi ridatule!” ori ”măi moșneagule”? Și noi ce-o să facem? O să promitem că-i facem poze mai depărtate să nu i se mai vadă ridurile și implicit anii? Că o să folosim photoshop ca la pițipoance și-o să-l întinerim vreo 10 – 15 ani?
Știam din atâția ani de jurnalism că sunt oameni care înnebunesc când vin alegerile, dar unii parcă deja ar trebui să nu mai fie printre noi, ci printre ăia de la Spitalul 4. Dar vorba medicului Vlad: ”adevărații nebuni sunt după gardul spitalului ăsta”. Și în fiecare zi mai apare câte unul care ține morțiș să ne-o demonstreze.
