Tragedia din Colectiv a provocat şi discuţii aprinse referitoare la muzica rock, diverse voci, inclusiv din rândul Bisericii, acuzând că victimele incendiului ar fi „păcătuit” prin faptul că erau la un concert rock. Psihiatrul Laura Jijie a făcut, pentru „Adevărul”, un profil al tinerilor atraşi de acest gen muzical, arătând, în baza unor studii, de ce prejudecăţile cu privire la comunităţile rock sunt nefondate.
Rock-ul a trecut în anii ‘60 de la o revoluţie postbelică, pe tărâm muzical, la o adevărată cultură urbană, ce a dezvoltat noi arhietipuri sociale, personaje de tip „icon”, o ideologie, dar şi o filosofie de viaţă aparte. În lumea muzicii, rockul a fost definit, de-a lungul timpului, de chitări electrice, sonorităţi grave de chitară bass, de răpăieli de baterie, dar şi de voci unicat, care variază de la registrul melodic la „growling” brutal (sunete guturale - n.r.). Pe tărâm ideologic, rockul a fost definit de „teoreticienii” genului, printre care John Lennon, Bob Dylan, Jim Morrison, „Moţu” Pitiş sau Valeriu Sterian, ca o mişcare ce militează pentru libertatea individului, a expresiei şi „dezrobirea” de şabloanele sociale şi de prejudecăţi. În România, rockul a prins la tineri, ca aproape în întreaga lume. Deşi sufocat până în 1990 de cenzura comunistă, care interzisese până şi cuvântul „rock”, genul a fost ţinut în viaţă de fani, dar şi de trupele care au reuşit să învelească mesajul transmis într-un ambalaj tolerat de ideologia comunistă. După 1990, a avut loc descătuşarea, o adevărată explozie de manifestări rock şi metal. Ascultătorii de „metale grele” s-au înmulţit progresiv, ducând la conturarea unei culturi din ce în ce mai autentice. Cu toate acestea, în România, din cauza îndoctrinării din anii comunismului, a fost creată în jurul consumatorului de cultură rock şi metal o adevărată mitologie înţesată cu prejudecăţi. Astfel de prejudecăţi au stârnit revoltă în rândul românilor, după recenta tragedie din clubul bucureştean Colectiv, existând voci, inclusiv din rândul Bisericii, care au susţinut că victimele incendiului ar fi comis un păcat prin faptul că erau pasionaţi de muzică rock, participând, în seara respectivă, la un astfel de concert.
Specialistul în psihiatrie pediatrică Laura Jijie, din Botoşani, explică, în baza unor studii ştiinţifice, ce se află dincolo de prejudecăţi, de mitologii urbane, de lanţuri, ţinte şi sonorităţi brutale, conturând portretul consumatorului de cultură „metalică” din România. Tabloul este completat şi de câţiva membri „cu vechime” ai comunităţii rock din Botoşani. Laura Jijie, psihiatru pediatric cu mai mulţi ani de experienţă în clinici din România şi din Franţa, conduce secţia de Pediatrie Psihiatrică a Spitalului Judeţean „Mavromati” din Botoşani. Medicul spune că, de-a lungul carierei, a observat o influenţă deosebită a muzicii asupra adolescenţilor, în special: „Aceşti tineri, care au personalitatea în formare, descoperă, la un moment dat, un anumit gen muzical, eventual ataşat unui stil de viaţă, din dorinţa lor de a se identifica cu un anumit grup şi de a se descoperi. Există studii ştiinţifice de psihologie muzicală, care explică anumite înclinaţii ale adolescenţilor către diferitele genuri”.
Medicul botoşănean explică că, printre aceştia, se regăsesc şi adolescenţii care încep să asculte muzică rock. Psihiatrul precizează că există un anumit profil psihologic al tânărului sau al persoanei care ajunge să asculte acest gen muzical: „Au o personalitate pasională, rebelă sunt persoane introvertite, contrar aparenţelor. Se revoltă împotriva sistemului şi a şabloanelor, nu se conformează normelor sociale, au o dorinţă profundă de libertate. Persoanele respective sunt foarte creative, foarte inteligente. Dar, uneori, au o imagine de sine uşor scăzută, însă, bineînţeles, asta depinde de la un individ la altul”.
Laura Jijie mai susţine că „duritatea” muzicii rock sau metal nu implică şi o duritate a caracterului sau a manifestărilor. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, „răzvrătirea” este refulată în spaţiul muzical. „În cazul rockului, este o agresivitate pasivă, muzica este văzută ca o reflectare a propriilor emoţii, o refulare. O muzică energică poate duce la o intensificare a creativităţii. De multe ori, muzica rock corespunde persoanelor cu un stil de viaţă dinamic, foarte creative, aflate la un nivel profesional înalt, oameni care privesc acest gen muzical ca pe o recreere, o modalitate de petrecere a timpului liber şi ca pe o refulare a stresului cotidian şi a unei vieţi petrecute în viteză. Nu are legătură cu «satanismul» sau cu alte fenomene de genul acesta, este hilar”, adaugă Laura Jijie.
Totodată, medicul botoşănean explică faptul că fanii muzicii rock trăiesc o experienţă de chatarsis individual: „A asculta muzica rock se dovedeşte a fi o experienţă individuală, este un fenomen de chatarsis, pe care îl poţi trăi ascultând un anumit gen de muzică. Trebuie să fim atenţi, însă, cu adolescenţii instabili, care provin dintr-un mediu familial dezorganizat şi au o stimă de sine foarte scăzută. Ei pot percepe eronat anumite mesaje. Adolescenţii sunt foarte sugestibili şi, prin repetarea unui conţinut muzical, se poate ajunge la cristalizarea unor convingeri”. Lucian Andriuc (38 de ani) este un tânăr care lucrează în domeniul informaticii, dar este şi pasionat de fotografie artistică. Ascultă muzică rock din 1990 şi spune că viaţa sa de membru al comunităţii rock din Botoşani a fost de multe ori presărată cu prejudecăţi: „A rămas îndoctrinarea comunistă şi nimeni s-a străduit să schimbe ceva în ultimii 25 de ani. Problema este mentalitatea, nu sărăcia, pentru că prima o condiţionează pe a doua. Rockerul este, uneori, privit într-un mod aberant ca «jegos», «beţiv», «satanist». Am trăit momente în care eram agresaţi verbal, dacă purtam părul lung. Comentariile apărute după dezastrul din Colectiv arată că îndoctrinarea de acest gen este cea mai periculoasă”, spune Lucian.
Tânărul mai este de părere că muzica rock este, de fapt, o revoltă împotriva prejudecăţilor de orice tip şi un manifest al libertăţii de expresie: „Cel puţin în anii ’90, era o rebeliune. Nebunii care merg până la capăt şi fac o «revoluţie» a rockului şi a societăţii în sine, se debarasează de toate prejudecăţile şi de intoxicarea anilor de oprimare. Rockerul are spiritul liber şi vede dincolo de aparenţe, nu este obstrucţionat de şabloane. Îşi urmează pasiunea şi, de obicei, este un perfecţionist în ceea ce face. Nu este coruptibil şi pervertibil, poate de aceea este, câteodată, nesuferit de unii”. Dorin Brumă (33 de ani) este un alt „veteran” al muzicii rock din Botoşani. Este profesor de engleză la un liceu din judeţ şi spune că pasiunea sa pentru rock îl ajută să se descopere ca individ: „Rock-ul îţi arată că tu nu eşti ceva ce poate fi usor definit. Îţi arată că sunt părţi ale tale pe care nu le cunoşteai sau pe care nu ştii cum să le accepţi. Îţi dezvăluie şi relaţiile dintre oameni, societatea în toată varietatea ei”. Cât despre agresivitatea muzicii metalice, profesorul spune că, de fapt, este o decantare a sentimentelor negative şi transformarea lor: „Cred că rolul muzicii rock este să te laşi pătruns de agresivitatea pe care o exprimă, să te identifici cu ea, să o înţelegi, să o accepţi şi, făcând toate astea, să o transformi şi să o eliberezi în mod pozitiv”.
Pe aceeași temă: Botoșănenii de la The Kryptonite Sparks au cântat pentru victimele de la Colectiv – FOTO de la concert
