Atenţia multor suceveni a fost reţinută de situaţia unui tânăr care strânge gunoaiele de pe străzi şi din parcuri, în municipiul Suceava, fără ca cineva să-i ceară sau să-l plătească pentru asta.
Tânărul se numeşte Nicu Stanarache, este născut în judeţul Botoşani, a crescut într-un orfelinat din judeţul vecin şi a rămas în Suceava după ce a împlinit 18 ani şi a ieşit din sistemul de protecţie a copilului. Pentru că este harnic şi cuminte, locatarii dintr-un bloc din cartierul Burdujeni i-au permis să-şi amenajeze la subsol un loc unde să doarmă.
Câţiva dintre cei care îl cunosc, printre care Anda şi Florin Marchitan şi Alexandra Ursu, impresionaţi de situaţia lui Nicu, au informat presa locală că tânărul „strânge gunoaiele din parcuri, de pe străzi, de oriunde le găseşte, fără a avea nici un venit stabil din această acţiune şi fără a beneficia de plata serviciilor prestate”.
„Face acest gest din bun-simţ, din propria lui iniţiativă, fără a aştepta nimic în schimb, fără a cerşi, fără a cere vreo remuneraţie nimănui şi, mare atenţie, o face de ani de zile. Nu consumă alcool şi nici nu fumează. Există mulţi martori care pot confirma că, atunci când găseşte doze de bere, de exemplu, le goleşte conţinutul şi reciclează ambalajul. A devenit extrem de cunoscut în zona în care locuim, oamenii au încercat să îl ajute, fiecare cum poate: unii cu câţiva bănuţi, alţii cu alimente, haine etc., dar suntem conştienţi că această situaţie nu trebuie lăsată să dureze la nesfârşit. Nu putem rămâne indiferenţi, cineva ar trebui să îl răsplătească cu adevărat pentru implicarea de care dă dovadă, perseverenţa şi ambiţia sa de a munci”, consideră ei.
Problema este că situaţia lui Nicu nu este simplu de rezolvat şi principalul obstacol vine chiar de la el. Directorul Direcţiei de Asistenţă Socială din Primărie, Narcisa Marchitan, a declarat, ieri pentru Monitorul de Suceava că toate încercările de a-l convinge pe Nicu să accepte să locuiască într-un cămin de reabilitare şi recuperare neuropsihiatrică s-au soldat cu eşec şi împotriva voinţei lui, nu poate fi internat.
”De când a ieşit din centrul de plasament, e ca şi copilul nostru, la Direcţie. Putem spune că l-am adoptat, vine zilnic aici. Suferă de un retard mintal, are certificat medical de handicap, nu are capacitatea de a gestiona singur o casă, dar are discernământ şi nu-l putem interna fără voia lui. Nu vrea la cămin, deşi acolo i-ar fi cel mai bine. De foarte multe ori vine şi mănâncă la cantina noastră, dar el decide când vrea să vină şi când nu”, a declarat Narcisa Marchitan.
Nicu nu are nevoie de tratament psihiatric, însă are nevoie de îngrijire. Atât şefa Direcţiei de Asistenţă Socială, cât şi vecinii lui ne-au spus că, în urma unor infecţii, medicii au fost nevoiţi să-i amputeze cinci degete, trei la o mână şi două la cealaltă şi este, de asemenea, bolnav de pancreatită. Din această cauză a stat mult în spital şi personalul medical a reuşit să-l stabilizeze.
„Are probleme şi cu stomacul, din cauza faptului că nu are ce să mănânce sau mănâncă resturi din gunoaie. La fel ca multe alte cazuri sociale, este inadmisibil ca, în 2018, în ţara noastră să se întâmple în continuare aşa ceva, dar din nefericire, ne întâlnim zi de zi cu ele”, afirmă Alexandra Ursu.
În ceea ce priveşte posibilitatea ca Nicu să se angajeze, nici asta nu este foarte simplu. Medicul de Medicina Muncii Mariana Stoleru a declarat, ieri, că tânărului i se poate elibera aviz medical pentru angajare, ca apt de muncă, dar cu condiţionări. Cu certificatul de handicap gradul II, pe care îl are, poate fi angajat doar cu contract de 4 ore/zi, retardul impune să lucreze doar în echipă, sub supraveghere, iar din cauza pancreatitei nu are voie să facă efort fizic intens. Toate acestea reduc foarte mult paleta ofertelor de lucru ca muncitor necalificat.
De altfel, proprietarul unei firme de salubritate, pe care l-am contactat, ne-a declarat că nu poate angaja un muncitor care, pentru propria lui protecţie, are nevoie de supravegherea permanentă a altuia, iar munca în salubritate nu se încadrează în condiţionările de ordin medical, impuse de legislaţie, pentru Nicu.
Un alt obstacol a fost semnalat de directorul Narcisa Marchitan, care a subliniat că într-adevăr, Nicu este cuminte şi harnic, dar „are ritmul lui” şi pleacă spontan în alte localităţi pentru a ajuta la muncă oameni care îl cunosc şi pe care îi cunoaşte. Altfel spus, nu are o disciplină a muncii pe care, cel puţin teoretic, o implică statutul de angajat. Practic, o bună parte dintre dificultăţile cu care se confruntă Nicu vin mai curând din modul de viaţă cu care s-a obişnuit şi probabil din fobia căpătată în copilărie faţă de sistemul instituţionalizat, precum şi din problemele lui de ordin medical.
Contactat ieri, telefonic, în legătură cu posibilitatea de a se angaja cu contract de muncă, Nicu Stanarache a spus şi el că nu poate lucra în acest fel. Cei care doresc să îl susţină pot lua legătura cu el prin intermediul paginii sale de facebook https://www.facebook.com/nicu.stanarache.
