Într-un context în care este supus atacurilor virulente, fostul antrenor de la FC Botoșani, Leo Grozavu este oarecum înțeles de unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști sportivi din România. Iată ce a scris Ovidiu Ioanițoaia pe blogul Gazetei Sporturilor:
Recent, pe 22 februarie, scriam aici că "Echipele antrenate de Grozavu, mai demult U Cluj, în prezent FC Botoșani, chiar joacă fotbal de calitate. Nu-i un compliment ori un bilet de favoare, e realitatea. Mă gândesc că una dintre explicații constă în aceea că Leo își iubește meseria și o respectă."
Fără să-mi retrag cuvintele, nu pot fi de acord cu atitudinea reprobabilă a celui lăudat mai sus, care în timpul meciului cu Astra de la Giurgiu și-a bruscat unul dintre jucători, pe Cătălin Golofca. Poate că nu l-a pălmuit, ci doar l-a strâns mai tare de bărbie, cum va mărturisi tehnicianul, precizarea modifică însă prea puțin datele problemei. Gestul cu pricina nu se explică sub nicio formă. Atâta vreme cât antrenorul trebuie să fie pedagog pentru elevii săi, prieten ori chiar părinte, Grozavu n-are justificări. Nu-l scuză tensiunea partidei, nici observația că Golofca, introdus în minutul 31 și schimbat în 83, a dezamăgit. A avut o prestație foarte slabă.
Nu-l scuză nimic. Nici amănuntul că, aducându-l de la Suceava, el l-a debutat pe Cătălin în Liga 1 și, implicit, a girat pentru un mijlocaș care a evoluat exclusiv în ligile inferioare până la 26 de ani. Va împlini 27 luna viitoare. N-are importanță, ori n-are legătură cu cazul, faptul că Golofca a fost interogat de Departamentul de Integritate al FRF pentru posibila sa participare la pariuri. A fi în anchetă nu înseamnă a fi vinovat, să nu confundăm termenii.
Dincolo de defectele unui jucător, nu-i permis însă nimănui, nici măcar antrenorului, să dea în el și să îi spargă buza. E în afara oricărei discuții că Leo și-a pierdut controlul și a comis un gest urât, regretabil.
În măsura în care a greșit Grozavu, a greșit și Golofca. Pentru că, trecut pe bancă, și-a azvârlit ostentativ tricoul, ceea ce tehnicianul a interpretat ca o sfidare la adresa lui și o jignire la adresa echipei. Golofca a ieșit în decor și când a declarat că „nu voi mai putea lucra cu acest antrenor, ori eu, ori el!”. Astfel, Cătălin a uitat cât l-a ajutat Grozavu. Chiar mai mult, el și-a depășit statutul, iată de ce era de datoria clubului moldav să reacționeze și să-l pună la punct. Jucătorul trebuie să știe că e dreptul lui să-l acționeze în justiție pe agresor, dar și că există la FRF și la LPF organisme menite să judece derapajul lui Leo. Eventual, să-l sancționeze.
Ca să fiu corect înțeles, nu-l disculp pe Grozavu, dar îi acord circumstanțe atenuante fostului fundaș al lui Dinamo și al „naționalei” (2A). Antrenorii trăiesc într-un stres infernal, din care pricină mai scapă uneori caii. În context, remarc că Leo a avut puterea să-și asume răspunderea. Recunoscându-și bărbătește eroarea într-o conferință de presă pe care chiar el a convocat-o, și-a cerut scuze în public și a anunțat că demisionează. Dacă aș fi conducător la FC Botoșani, n-aș accepta demisia celui considerat, opinie mai largă, unul dintre cei mai destoinici antrenori din Liga 1. Muncitor și pasionat. M-aș limita să-l amendez, însă asta e altă poveste.
Închei remarcând că, însușindu-și fapta și cerând rezilierea contractului, Leo Grozavu a demonstrat că are demnitate, că are onoare. Așa că a crescut în ochii mei, n-a scăzut. Fie și pentru că într-o lume a fotbalului și nu numai în care s-ar cuveni ca mulți să demisioneze și nu o fac, el a oferit, tolerați clișeul, un exemplu de urmat. A greșit, dar a înțeles că trebuie să plătească.
