S-a născut într-o zi de 1 ianuarie, în urmă cu 74 de ani. Un artist atins de geniu, demn de înaintașii plămădiți în acest pământ al Botoșanilor.
Ioan Cobâlă împlinește astăzi 74 de ani. O viață dedicată muzicii, un destin care se identifică strălucit cu arta, cu împlinirea unei vocații căreia i-a fost menit.
Hâtru și purtătorul unui zâmbet cuceritor, cu o inteligență artistică ieșită din comun, aspru și totuși generos, perseverent și minuțios în lucrarea artistică de orice fel, dar mai ales privirea caldă a lui Ioan Cobâlă. Uriașul cu ochi blânzi, așa cum îl numesc nu puțini dintre cei care l-au cunoscut cu adevărat de-a lungul anilor.
S-a născut în prima zi a anului 1947, la Drăgușeni, în județul Botoșani, într-o familie cu patru copii. Tatăl, Mihai Cobâlă, era zidar, tâmplar, omul care dintr-o bucată de lemn făurea cu îndemânare chiar și o vioară. În Drăgușeni a aflat copilul Ioan ce înseamnă muzica, mai ales de la tatăl său, care era lăutar în zilele de duminică. Pentru că în celelalte zile muncea la sapă, pentru a-și putea întreține familia.
De altfel, Ioan Cobâlă îi povestește lui Dumitru Lavric, într-un interviu, cum s-a prins el că muzica te poate scăpa și de muncile grele la câmp: "Am dus un rând până la capăt, dar m-am plictisit, am aruncat sapa şi am plecat acasă. Când au venit surorile mele, m-au găsit cântând la acordeon".
Tata a fost cel care s-a pus pavăză pentru el: "Dacă el cântă, lăsaţi-l să cânte. Voi mergeţi la prăşit!".
Când a început cursurile la oraș, la Liceul Laurian din municipiul Botoșani, Ioan Cobâlă a continuat să cânte. Plus că a înființat aici un ansamblu folcloric ce avea să devină repede celebru prin competițiile naționale. După liceu s-a întors acasă, la Drăgușeni, unde a activat ca suplinitor la școală. Nu a durat mult și inevitabilul s-a produs: Drăgușeniul avea o orchestră de muzică populară.
A plecat din nou din sat, de data aceasta pentru a urma Conservatorul, la Iași. S-a făcut repede remarcat și aici. Imediat după ce a finalizat studiile muzicale, a fost cooptat în echipa Ateneului Tătărași, unde a înființat repejor o orchestră. A lăsat Iașul pentru a se întoarce la Botoșani, unde era nevoie de el. Iar ”nevoia” de Ioan Cobâlă nu s-a sfârșit nici astăzi…
La Botoșani exista o orchestră, însă visul lui Ioan Cobâlă era acela de a ridica nivelul valoric și profesional. Mai ales profesional. A adus partituri pentru instrumentiști, iar soliștii au fost îndemnați să caute folclorul autentic moldovenesc. A introdus disciplina, rigurozitatea, a făcut din ”Rapsozii Botoșanilor” un etalon artistic peste care nimeni nu mai putea trece.
Vreme de decenii, a cultivat în cadrul orchestrei valoarea și calitatea interrpetativă. A stârnit emoții, alături de artiștii de la ”Rapsozii Botoșanilor”, nu doar în Botoșani sau în România, ci peste tot în lume, de la Beijing la Helsinki, în Maroc, până în îndepărtata Siberie.
Sub bagheta sa au evoluat de-a lungul timpului nume sonore ale muzicii românești: Irina Loghin, Ion Dolănescu, Floarea Calotă, Nicolae Furdui Iancu, Daniela Condurache, Sofia Vicoveanca, Benone Sinulescu și mulți alții.
La aniversare, îi urăm Maestrului Ioan Cobâlă mulți ani cu sănătate și multe cântece minunate!
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
