Ileana F. a venit din judeţul Botoşani la Marineo acum trei ani. Îngrijea un bătrân paralizat. Era plătită cu 700 de euro pe lună. Muncă grea, bătrânul nu se ridică, trebuie schimbat, spălat, îmbracăt, hrănit etc, scriu reporterii de la Gazeta de Românească din Italia.
După doi ani în care a avut două săptămâni de concediu când a mers în România la înmormântarea tatălui ei, acum situaţia ei s-a schimbat. Şi-a dat seama că se simte rău dar nu a spus nimănui. Era din ce în ce mai obosită, mai slăbită. Abia reuşea să învârtă de pe o parte pe alta bătrânul. Până l-a scăpat din pat şi nu a mai putut să-l ridice. Atunci a sunat pe fiul respectivului domn. În urma acestei întâmplări au dus-o la un control medical. La analizele de sânge a fost diagnosticată cu hepatita C cronică. Nici vorbă să mai lucreze, i-au spus medicii. Ar fi trebuit să facă un repaus de câteva luni, tratamente şi regim.
«Eu am rată la bancă, nu pot să-mi vad de boală. Pe bancă nu o interesează boala mea. Mi-am căutat altceva de muncă, fără să spun nimic de boala mea. Țin regim, mai mult nu pot face. Trebuie să muncesc să-mi plătesc datoriile la bancă şi să-mi ţin copii la facultate la Iaşi.
Botoșăneanca a mai povestit că are un băiat care e în ultimul an la chimie şi o fată în anul trei la medicină.
”200 de euro le trimit numai pentru cămin, 200 să aibă de mâncare. Şi 300 trimit pentru bancă, bărbatul meu mi-a spus că mai avem de plătit încă 25 de luni. Creditul era pentru îmbunătăţirea casei. Aşa că, orice risc mi-l asum. Îngrijesc doi bătrâni. Mi-a fost frică să mă apropii de nepoţii lor. De copii mă feresc, n-aş vrea să ia careva această boală. Ştiu că pot muri, dar ce pot să fac? 25 de luni şi nu mai am datorii. Şi în veci nu mai fac credit.”
Roxana B. are 32 de ani. Însoţită de fiul ei, M. de 5 ani, aşteaptă îmbarcarea în avionul pentru Roma. Copilul este vizibil emoţionat şi încântat de primul lui zbor cu avionul. Îmbrăcat în costum, cu cravată, blonduţ cu ochii verzi, stă cu două jucării: un celular şi un pistol.
La celular se face că vorbeşte cu bunicul lui: stai fără grijă, sunt bărbat! Avionul este pe pistă. "Abia astept să zbor ca Batman". Mama copilului zâmbeşte: «L-am lăsat cu părinţii mei la Comăneşti de la 1 an şi două luni. Am plecat cu soţul meu la muncă la Roma. Acum un an am divorţat. Copilul îl iau definitiv la mine, acum am posibilităţi, o să-l înscriu la grădiniţă. Mi-au spus părinţii mei: vino şi-l ia pentru că educatoarea a spus că are "probleme cu afecţiunea". Adică vorbeşte pe limba lui, numai el se înţelege. Eu sunt de părere că desenele animate l-au adus aşa. Că tata şi cu mama când aveau treabă în grădină îl lăsau în faţa televizorului. La Roma nu o să-i dau voie la televizor. O să mă ocup eu de el. Şi nu se duce la baie să-şi facă nevoile. Se scapă pe el. Eu o să-l urmăresc, dar sunt sigură că rezolv situaţia. Stiu, e vina mea. Dar acum o să mă ocup de copil, indiferent de cât de greu va fi. O să mă descurc. Lucrez badante la o familie bogată de lângă Roma. Ei mi-au spus: adu copilul aici!»
