Plecasem după un subiect, sunt reporter de meserie. Dar mi-am scos telefonul și-am făcut niscaiva poze, doar-doar aș putea să atrag atenția autorităților. De undeva, de prin spatele meu, apare un vlăjgan tatuat, vorbind la telefon. Începe să înjure. Hopa-țopa-pâr-și-poc! (cenzurez, e prea greu să reproduc obscenitățile) și se repede spre Passatul oprit la un pas de trecerea de pietoni, pe care toți șoferii îl ocolesc cu grimase răutăcioase.

Îl întreb totuși:
- Dumneavoastră ați parcat aici?
- (Se dezlipește cu greu de telefon, dar încheie totuși conversația) Poate-ți sparg telefonul!
- Poftim?
- Du-te-n p**a mea de zdreanță! Îți dau la…

Îmi vine să aplaud, îl felicit pentru vocabularul extrem de bogat și-l urmăresc cum se urcă în mașină și se mută cu doi metri mai în față. Tot ilegal. Iese din mașină continuându-și conversația telefonică și-și aprinde iute o țigară.

Ajung în redacție și răsfoiesc Codul Rutier, în fond, nu-l poți acuza pe om că-i cioban cu apucături grosolane, legea nu interzice asta (din păcate). În schimb, găsesc exact ce-mi trebuia: regulile pentru oprirea și staționarea pe drumurile publice.

„Se interzice oprirea voluntară în următoarele situaţii:
– în intersecţii, dirijate sau nedirijate, inclusiv în cele cu sens giratoriu, precum şi în zona de preselecţie cu marcaj continuu, iar în lipsa acestuia la mai puţin de 25 m de colţul intersecţiei;
– pe trecerile pentru pietoni semnalizate cu indicator sau marcaj, ori la mai puţin de 25 m înainte şi dupa acestea;
– în locurile unde este interzisă depăşirea (n.r.: deci și în intersecții)”, potrivit precizărilor din Codul Rutier.

„L-am prins”, îmi spun, dar rămân dezamăgită că niciunde nu specifică legea că înjurăturile ar trebui taxate la fel ca nesimțirea în trafic.

(C.B.)

[[galerie-foto]]