Într-un timp în care lumea pare a nu reuși să iasă din haosul pandemiei, muzica devine balsam sufletesc.
Într-o formulă scenică aproape consacrată, dirijorul Alexandru Ganea și violonistul Florin Ionescu-Galați s-au aflat din nou, vineri seara, alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani.
Absolvent al Liceului de Arte ”George Enescu” din București (1990), cu licență și master în cadrul Academiei de Muzică, Facultatea de Interpretare Muzicală din București, specializarea vioară, Alexandru Ganea avea să aleagă în final cariera dirijorală, urmând și cursurile de Compoziție, Muzicologie și Dirijat din cadrul Universității Naționale de Muzică din București. S-a specializat continuu, iar în anul 2010 devine Doctor în Muzică. Deține un întreg portofoliu de premii naționale și internaționale. A colaborat cu pianiști precum Valentin Gheorghiu, Viniciu Moroianu, Horia Mihail, Horia Maxim, Răzvan Dragnea, cu violoniştii Alexandru Tomescu, Gabriel Croitoru, Florin Croitoru, Cornelia Bronzetti, violonceliştii Marin Cazacu, Răzvan Suma, Alexandru Moroşanu, harpistul Ion Ivan Roncea, clarinetistul Dan Avramovici, flautistul Cătălin Opriţoiu, cornistul Petrea Gâscă, sopranele Felicia Filip şi Valentina Naforniţă.
Solist permanent al Filarmonicii Botoșani, violonistul Florin Ionescu-Galaţi s-a născut pe 19 aprilie 1970. A început să studieze vioara cu tatăl său, continuând apoi la Şcoala de Muzică din Braşov şi Universitatea de Muzică din Bucureşti cu binecunoscutul maestru Ştefan Gheorghiu. Distins cu premii la diferite concursuri, Florin Ionescu-Galați a început să concerteze încă de la vârsta de 10 ani, înscriindu-şi în palmares numeroase concerte şi recitaluri susţinute atât în ţară cât şi peste hotare.
Programul de vineri seara s-a armonizat nu doar datorită lucrărilor muzicale prezentate publicului, ci și interpretării de excepție a violonistului Florin Ionescu-Galați.
Seara a fost deschisă cu ”Carmen”, Preludiul la actul I ("Les Toréadors"), a lui Georges Bizet, compozitorul despre care s-a spus că ar fi ”omul unei singure opere”. În ciuda faptului că nu mai puțin celebrul Nietzsche o clasifica, admirativ, desigur, drept o ”muzică fără pretenții de profunzime”, dar ”încântătoare prin simplitatea ei, atât de vioaie de neafectată și de sinceră”, criticii muzicali îi atribuie operei ”Carmen” o ”profunzime mult mai mare”, ce ”se remarcă printr-o concepție strălucită”. ”Carmen” rămâne, de altfel, cea mai cunoscută lucrare a lui Bizet, bazată pe nuvela omonimă a lui Prosper Mérimée (scrisă în 1846).
În anul 1875 (3 martie), când a avut premiera operei ”Carmen”, Georges Bizet avea 36 de ani. Era convins că va urma un eșec, că opera compusă de el va fi respinsă, considerată drept ”imorală și vulgară”. Desigur, chiar fără a fi un succes răsunător, opera ”Carmen” nu a fost nici ”o cădere definitivă”. Wagner însuși rostise convins: ”Slavă Domnului, iată în sfârșit un compozitor cu idei”. Iar Piotr Ilici Ceaikovski lansa o previziune ce avea să se adeverească: ”Carmen va fi cea mai populară operă din lume”. Georges Bizet nu a mai apucat să se bucure de aceste cuvinte. La trei luni de la premieră, pe 3 iunie 1875, compozitorul se stingea din viață, în urma unui reumatism articular cu complicații cardiace.
Cele câteva minute care au deschis concertul de vineri seara, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, au reamintit melomanilor că muzica nu este doar nemuritoare, ci și permanent înnoitoare. Spiritul operei lui Bizet a readus în sală personajele lui Mérimée, personaje alături de care, după cum opina Harold Schonberg, totul devine ”îndrăzneț, riscant, neconvențional”.
Seara a continuat cu "Introducere și Rondo capriccioso" pentru vioară și orchestră, în la minor, op. 28, de Camille Saint-Saëns, prilej cu care pe scena botoșăneană a fost invitat violonistul Florin Ionescu-Galați. Un compozitor mai rar abordat în repertoriile de concert, Camille Saint-Saëns (1835-1921) a compus ”Introducere…” în anul 1863, lucrarea fiind dedicată violonistului Pablo Sarasate, căruia i s-a și încredințat, de altfel, interpretarea părții solistice la momentul premierei (1867).
Compozitor tehnic prin excelență (calitate care deseori îl izolează muzical, reproșându-i-se lipsa de idei în favoarea tehnicii), Camille Saint-Saëns a fost considerat, în vremea sa, un copil-minune, ”cel mai uluitor din întreaga istorie a muzicii” (cf. Schonberg). A început să cânte la pian de la doi ani și jumătate, iar înainte să împlinească trei ani știa să scrie și să citească. Tot atunci, la trei ani, a compus și prima piesă. La cinci ani deja susținea recitaluri cu public.
Florin Ionescu-Galați a oferit melomanilor botoșăneni, vineri seara, o interpretare de excepție a părții solistice din lucrarea lui Saint-Saëns, demonstrându-și cu asupra de măsură virtuozitatea violonistică.
Pablo de Sarasate (1844-1920), cel care, în 1867, interpreta, sub bagheta compozitorului Camille Saint-Saëns, "Introducere și Rondo capriccioso", a fost nu mai puțin apreciat în vremea sa, fiind la fel de precoce și de talentat. Cea mai cunoscută compoziție a lui Pablo de Sarasate rămâne până astăzi "Zigeunerweisen" - Melodii lăutărești pentru vioară și orchestră, op. 20, lucrarea pe care botoșănenii prezenți vineri seara în sală au audiat-o, solistul fiind același Florin Ionescu-Galați.
Compusă în anul 1878, lucrarea "Zigeunerweisen", a lui Pablo de Sarasate, a avut premiera la Leipzig în același an. În ciuda titlului, criticii sunt de părere că Sarasate a identificat greșit muzica populară maghiară cu cea țigănească și că, în fapt, temele lucrării sunt preluate din folclorul maghiar, nefiind de origine țigănească.
Faima de virtuoz a lui Pablo de Sarasate s-a transferat, prin muzică, și interpreților operei sale. Din nou, violonistul Ionescu-Galați le-a oferit melomanilor, alături de instrumentiștii Filarmonicii Botoșani, momente de reală virtuozitate și expresivitate artistică. Iar aplauzele care au răsunat în sala de concert au fost deopotrivă adresate solistului, instrumentiștilor și dirijorului de la pupitrul orchestrei.
Seara s-a încheiat în acordurile Simfoniei nr. 5, în si bemol major, D. 485, de Fr. Schubert. Pentru un compozitor care a trăit aproape 32 de ani (1797-1828) și despre care s-a spus că s-a aflat mereu în umbra uriașului Beethoven, Franz Schubert nu s-a bucurat de reputația pe care ar fi meritat-o, fiind pe deasupra considerat drept un personaj misterios, tocmai datorită discreției în care se învăluia. Compune ”Simfonia…” în 1816, în perioada în care activa ca asistent la școala tatălui său. O lucrare elegantă, cu o orchestrație armonioasă, în același timp veselă, plină de elan.
Aplauzele de final ale publicului au răsplătit, meritat, un concert al Filarmonicii ”George Enescu” bine structurat și armonizat.
Sobrietatea delicată a dirijorului Alexandru Ganea - care a însoțit arderea interpretativă a violonistului Florin Ionescu-Galați - a pus în valoare și orchestra Filarmonicii, cu toții reușind împreună încă o seară muzicală de calitate.
La final, într-un gest de generozitate artistică, dirijorul Alexandru Ganea și-a felicitat instrumentiștii, gestul fiind susținut cu aplauze de publicul meloman.
Programul viitor va sta sub bagheta dirijorului Corvin Matei, invitat fiind clarinetistul Petru Pane. Se vor audia lucrări de Antonín Dvořák , C.M. von Weber și Igor Stravinski.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
