Este actor, format în vremea liceului în Atelierul de Teatru al Colegiului Național Mihai Eminescu. După un ocol prin Facultatea de Litere, botoșăneanul s-a întors la prima dragoste: Teatrul.
- De unde vine Vlad și unde vrea el să se îndrepte? Cum s-a format actorul de astăzi?
- Tot vine de când lumea și pământul, dar cele mai recente izvoare îl plasează alături de o familie deloc că în filme, dar perfectă pentru el. O familie unită și educată din Botoșani care în continuare îl susține și încă încearcă să îl facă să își dea seama de ce e bine și ce e rău. Din clasa a 8-a m-am mutat mai mult decât part-time în casa Atelierului de Teatru. Aici a început completarea educației de acasă. Alături de colegii de trupă, pe atunci toți mai mari decât mine și cu mentorii-prieteni Lenuș Teodora Moraru și Gelu Rîșca am început să simt o chestie ciudată: teatrul. Reperele și modul în care, inconștient, am „înțeles” în adolescență teatrul mă salvează azi de cele mai multe ori. De capcane, de impostură, de trufie. Orice s-ar spune, pentru mine, acolo se află esența teatrului. În rest e meșteșug, în cazul ideal. Dacă nu, e fanfaronadă. Sorry. Apoi au urmat facultățile. Litere și după Actorie la UNATC. Eu mă coc mai greu, am o digestie a informațiilor puțin mai lentă (ca mecanism inconștient de apărare împotriva unor informații deja masticate de alții), prin urmare abia prin anul 3 am început să înțeleg ce fel de profesionist vreau să devin. Bazele tehnice le-a pus domnul profesor Paul Chiribuță, alături de toți cei cu care am avut șansa să lucrez. Sunt genul naiv care chiar crede că are de învățat de la toți și din toate. Actualmente masterand la pedagogie teatrală. Nu știu încotro mă îndrept, dar cât am lucrurile astea în minte și inimă și mă „meșteșugăresc”, mă îndrept spre bine.
- Țara. Ce relație are Vlad cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
- Se simte în viață, căci acest balcanism cu influențe orientale și cu spoială de occident, nu te lasă să te plictisești. Dar nici nu te prea lasă să crești. Avem în aer ceva toxic, să moară capra vecinului. Dar de ce? Dacă a ta trebuie să moară, asumă-ți. Avem probleme nerezolvate în chintesența neamului, probleme mai grave decât OUG-uri și „*UIE” oricui. Iar, de ce „*UIE”? Da, e nasol. Da, nu e direcția bună. Clar sunt pentru schimbare și civilizație și libertate, dar „*UIE” ăla mă face să am second thoughts dacă drumul ăla va fi cu cultură și binețe. Nu o să emigrez. Cel puțin nu vreau. Dar vreau să trăiesc perioade lungi și în alte țări, căci lumea nu e România și nu e suficient să vezi doar teatru românesc și să vorbești doar cu români. Creștem prin experiențele astea extra-românești. Și apoi, putem veni aici și încerca măcar să schimbăm ceva mic. Că schimbarea mare nu o face un om. Un om poate schimba mic. Și e bine așa.
- Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
- Pfu, ar fi un pomelnic foarte lung, dar fără supărare, în și din principiu voi spune nume din generația mea. Nu sunt nenumărați, dar suficienți cât să umple scenele și să îi facă pe „cei mari” mândri. Florin Aioane, Vlad Lință, Octavian Voina, Cristiana Luca. Cristina Danu, Mihaela Mardare, Vlad Brumaru, Oana Moșneagu (actori). Ilinca Prisăcariu, Celina Nițu, Diana Ligi (regizoare). Dana Petre (scenografă). Și mulți alții. Mintea fierbinte, inima rece (cum ne spunea la curs Ana Maria Nistor) și genunchii tari și capul ne-plecat, adaug eu.
Interviul integral realizat de Andrei Crăciun în viitorulromaniei.ro AICI.
(Sursă foto: Facebook, Vlad Catană)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
