Neștiuții, Uitații, Albii, dacă numele lor s-au pierdut în curgerea strămoșilor comuni. Soldații ale căror trupuri s-au amestecat cu pământul, rugătorii din ceruri, copiii nenumiți. Ei sunt Blajinii pentru care ne rugăm tot anul și care, astăzi, vin către noi, chemați de cojile de ouă plutind pe Apa Sâmbetei.
La o săptămână după Paști, în lunea de după Duminica Tomei, creștinii merg la cimitir. E Paștile Blajinilor, sărbătoarea închinată celor adormiți. Gospodinele pregătesc din nou ouă roșii, pască și cozonac pentru a da de pomană pentru sufletele celor răposați. În unele locuri, forfota are loc sâmbătă, înainte de Duminica Tomei, numită în popor Sâmbăta Tomei.
În dicționarul limbii române, blajini sunt cei blânzi, buni la inimă. În credința populară, bătrânii noștri au vorbit mereu despre ei ca despre ființele evlavioase care trăiesc departe, la marginea lumii, pe lângă apa Sâmbetei. Se mai spune despre ei că susțin stâlpii pământului. Sau că, fără Blajini, lumea s-ar scufunda în haos.
Călătoria cojilor de ouă pe apa Sâmbetei
Și pentru că sunt atât de departe de oameni, Blajinii nu știu niciodată când vin Paștile. Află doar atunci când văd plutind pe apă cojile de oră roșii pe care gospodinele le aruncă în Sâmbăta Mare, tocmai pentru a le vesti și lor că se apropie Învierea Domnului. Bătrânii spun că aceste coji călătoresc zile bune pe ape și că ajung la Blajini cam la o săptămână după Înviere, în Duminica Tomei sau în lunea de după Duminica Tomei.
Principala preocupare a Blajinilor constă în rugăciunea pentru cei vii. De aceea nu sunt uitați și, o dată pe an, după Duminica Tomei, se împarte pomana și de sufletul lor.
Din credința populară aflăm că, în această zi, în Botoșani, bătrânii dădeau de-a dura ouă roșii în amintirea Blajinilor. Iar în Bucovina, de pildă, se mânca la iarbă verde, unde multe firimituri erau lăsate să cadă pe pământ, întru pomenirea celor morți. Însă, în aproape toată țara, de Paștile Blajinilor, creștinii merg la cimitir pentru a da de pomană ouă roșii, pască și cozonac.
Etnograful Steliana Băltuță spune că data la care sunt pomeniți Blajinii diferă de la o zonă la alta, fapt consemnat în studiile etnografice. Însă, cel mai adesea, Paștile Blajinilor este prăznuit în lunea de după Duminica Tomei.
”Se spune că, atunci când Blajinii au văzut cojile plutind pe apă, au știut că atunci este Paștile lor. Gospodinele strângeau aceste coji de ouă roșii, o parte le dădeau la găini, ca să facă ouă sănătoase, o parte le aruncau pe apă, ca să afle Blajinii că a venit Paștile”, spune etnograful Steliana Băltuță.
Nu întâmplător calea aleasă este apa. Curgerea, puritatea, forța sunt caracteristici pe care bătrânii noștri le-au cunoscut. În același timp, apa este și începutul vieții. Dar este și elementul care vine de acolo, de dedesubt, ca mesager al tărâmului Blajinilor.
Blajinii sunt cei care au fost buni la suflet, liniștiți, blajini, ne spune Steliana Băltuță.
”Ei se roagă pentru noi. Termenul este de proveniență slavă. Blajinii sunt liniștiți, nu știu de viața tumultoasă de deasupra pământului. Și în legendele noastre aflăm despre viața subpământeană, una liniștită, în timp ce cea zbuciumată este deasupra. Ei locuind dedesubt și văzând pe ape cojile primesc cu recunoștință mesajele…”, potrivit etnografului Steliana Băltuță.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
