Ziua de 26 martie 2016 este una pe care o fetiţă din comuna Brăeşti nu o va uita vreodată. A plecat să se joace cu o prietenă şi s-a întors acasă desfigurată pe viaţă.
Elisabeta avea pe atunci 5 ani şi jumătate şi a intrat în curtea vecinilor, familia Tîrziu-Codreanu. Pensionarii au o nepoţică de o vârstă apropiată, alături de care Elisabeta deseori îşi petrecea timpul liber atunci când aceasta venea pe la bunicii din Brăeşti. Era amiază când la poarta pensionarilor a oprit un autoturism. Convinsă fiind că i-a sosit partenera de joacă, Elisabeta a ieşit din curtea sa şi a intrat în cea a vecinilor. Au urmat scene de groază. Ciobănescul carpatin de la vecini, care era liber în curte, s-a năpustit asupra fetiţei. A muşcat-o de cap, de nas şi i-a smuls în sensul propriu o bucată de ureche. Cei doi pensionari, dar şi fiul acestora, Adrian Tîrziu împreună cu soţia sa, au intervenit imediat şi au reuşit să scoată copila din colţii câinelui. Aflat la o casă mai la vale, la bunicul Elisabetei, tatăl acesteia, Mihai Olaru, a auzit ţipetele îngrozitoare şi a fugit spre casă. În drum şi-a văzut fata sângerând în braţele vecinilor. A luat-o, a sunat la 112, fiind transportată la spital.
A ajuns la „Mavromati”, unde, potrivit certificatului medico-legal, la nas prezenta „o plagă transversală de 6 cm, cu traiect dinspre infraorbitar drept, traversând piramida nazală, terminându-se pe aripa nazală stângă”, iar la ureche se observa „absenţa posttraumatică a jumătăţii externe a pavilionului urechii drepte”. Sub anestezie generală, printre altele, s-a suturat plaga nazală şi s-a efectuat o plastie parţială de acoperire a cartilajului urechii drepte. A stat internată în spital până pe 6 aprilie 2016, medicii recomandându-i atunci 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Luni, 26 martie 2018, se împlinesc doi ani de la nefericitul eveniment, însă pentru Elisabeta cuvântul „vindecare” are conotaţii aparte. Tratamentul antirabic a prevenit apariţia unei boli, însă la atâta timp de la incident şi de la intervenţia chirurgicală, nasul încă îi este brăzdat de o cicatrice, iar urechea dreaptă o mai are doar parţial. A rămas practic desfigurată pe viaţă.
Iniţial, tatăl său nu a vrut să depună o plângere, însă l-a supărat faptul că vecinii nu au renunţat la câine. Ca atare, pe 9 mai 2016 şi-a început demersurile în Justiţie printr-o sesizare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi îndreptată împotriva Anei Maria Celik, mama partenerei de joacă a fetiţei sale, proprietarul din acte al câinelui.
„Făptuitorul nu avea inscripţionat nici un afiş cu privire la faptul că deţine un câine agresiv, nu aveau nici o atenţionare vizibilă în acest sens, iar de fiecare dată când fiica noastră a mers în curtea vecină, câinele era ţinut în ţarc. Prin neglijenţa lor, a fost posibilă vătămarea din culpă a fiicei noastre, în urma căreia i s-a pus în primejdie viaţa şi a rămas cu o sluţire permanentă”,
Bogdan Olaru, tatăl fetiţei, în plângerea trimisă procurorilor.
Acesta susţine totodată că, în urma nefericitei întâmplări, fetiţa sa a rămas cu o spaimă continuă, îi este frică de orice câine şi chiar de unii copii.
Cercetările desfăşurate sub aspectul infracţiunii de „vătămare din culpă” s-au întins pe durata a patru luni şi s-au finalizat cu clasarea cauzei. Bogdan Olaru a rămas interzis când a observat că, deşi a solicitat expres cercetarea Anei Maria Celik, „organele de urmărire penală nu au procedat nici măcar la audierea sus-menţionatei”. Aşa că, mai întâi, a contestat ordonanţa la procurorul ierarhic superior, adică la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, iar apoi la Judecătoria Dorohoi. În luna ianuarie a anului trecut, magistraţii din al doilea municipiu al judeţului au desfiinţat ordonanţa de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, precum şi ordonanţa de respingere a plângerii emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi au retrimis dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi pentru completarea urmăririi penale.
Cercetările au fost aşadar reluate, însă nu cu rezultatul dorit de tatăl fetiţei. Ancheta a scos la iveală că proprietara casei în care s-a produs incidentul este Ana Maria Celik, care însă de patru ani locuieşte în Dorohoi şi că pe timpul verii părinţii ei stau în casa de la Brăeşti. Câinele a fost cumpărat în 2015 de fratele Anei Maria. Cum aceasta i-a făcut însă carnet de sănătate, s-a trecut ca proprietar al patrupedului. Ana Maria şi rudele sale s-au apărat arătând că Elisabeta a intrat în curte fără să anunţe şi că patrupedul era ţinut de obicei în ţarc, doar că atunci tocmai ar fi fost dezlegat pentru a i se face curat. De asemenea, au menţionat că nu aveau motiv să monteze plăcuţă cu „câine periculos” sau „câine agresiv” deoarece este „ciobănesc carpatin” şi nu „ciobănesc caucazian” şi nu se încadrează în una dintre cele două categorii.
„În acea zi animalul fusese lăsat liber în curtea familiei Tîrziu-Codreanu, fără a părăsi hotarul proprietăţii, iar membrii familiei Tîrziu-Codreanu nu aveau nici o obligaţie faţă de familia Olaru în a-i anunţa când lasă câinele liber prin curte atât timp cât animalul nu a părăsit curtea locuinţei (…). Incidentul a avut loc într-o locuinţă privată, loc neaccesibil publicului, fetiţa Olaru Elisabeta-Ana nu a anunţat că doreşte să intre în curte şi nici nu a cerut permisiunea”,
agentul principal Andrei Nechita, Secţia de Poliţie Rurală 4 Dorohoi.
În consecinţă, în august 2017, agentul principal Andrei Nechita a emis referat cu propunere de clare a cauzei pe care îl încheie precizând că, „nu constituie infracţiune faptele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă dacă victima actelor incriminate a pătruns fără drept, în orice mod, într-o proprietate privată sau publică”.
Dincolo însă de neîncadrarea „ciobănescului carpatin” în categoria raselor periculoase, Bogdan Olaru îşi întemeiază plângerile şi pe celebrul caz al lui Ionuţ Anghel, băieţelul de patru ani ucis de câini în Bucureşti, în care s-au aplicat pedepse cu executare pentru „ucidere din culpă”.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi a emis a doua oară ordonanţă de clasare, iar tatăl se pregăteşte să o atace din nou în instanţă.
De cealaltă parte, procurorii susţin că astfel de cazuri sunt izolate la Botoşani şi că nu există o practică cât de cât unitară, precum, de exemplu, cea în privinţa accidentelor rutiere sau a furturilor din gospodării pe timpul nopţii. În aceste condiţii, fiecare procuror procedează pe măsura datelor şi documentelor pe care le deţine.
„Sunt infracţiuni de competenţa parchetelor de pe lângă judecătorii. Nu putem impune o practică în privinţa soluţiilor care să fie date. Nici legal nu se poate. Fiecare procuror, fiecare organ de urmărire penală îşi motivează aşa cum consideră soluţia dată. Dacă este contestată şi dacă există motive de nelegalitate sau netemeinicie, prim-procurorul o infirmă. Dacă nu, reclamantul are posibilitatea – şi din câte am văzut a făcut-o – să se adreseze instanţei de judecată”,
Valeriu Chihaia, prim procuror Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Magistratul a mai arătat că în cazul Elisabetei trebuie să se demonstreze existenţa unei culpe, iar dacă acest lucru ar fi posibil, atunci culpa ar fi fără îndoială una comună, adică şi a părinţilor fetiţei, care nu şi-ar fi supravegheat fetiţa (aceasta se afla în acel moment în grija bunicii) şi că a lor ar fi cea primordială.
Cert este că, indiferent dacă se va găsi vreodată un vinovat sau nu, fetiţa rămâne desfigurată pe viaţă.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
