Unul dintre cei mai prestigioşi oameni de ştiinţă români de la începutul secolului XX a fost un botoşănean.
Se numea Dimitrie Negreanu şi a fost primul român doctor în fizică, dar şi primul profesor universitar care a redactat manuale ştiinţifice prin care încerca să explice pe înţelesul elevilor şi studenţilor fenomenele naturale.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, ştiinţele exacte erau în faza de pioneriat în România. În special în rândul populaţiei, majoritar rurală, fenomenele naturii aveau în mare parte explicaţii mitice, supranaturale. Experimentele de laborator erau puţin accesibile studenţilor, iar elevii nu avea manuale de fizică.
A fost nevoie de efortul unui om de ştiinţă român pentru a scoate lumea din zona supranaturalului, prin manuale care explicau pe cale ştiinţifică fenomele fizice întâlnite, accesibile mai ales datorită reformei lui Spiru Haret în mai toate şcolile. Se numea Dimitrie Negreanu şi în scurta sa existenţă a reuşit să revoluţioneze lumea ştiinţifică românească, punând bazele învăţământului ştiinţific în şcoli, dar mai ales în universităţi. Culmea, despre Dimitrie Negreanu se ştiu puţine lucruri, iar acest părinte al ştiinţelor bazate pe experimente a cunoscut o nedreaptă uitare.
Dimitrie Negreanu s-a născut la Botoşani pe data de 25 octombrie 1858. La aceea vreme Botoşaniul era un târg multi-etnic, bazat pe negoţul care se făcea pe drumul comercial ce lega Galaţiul de târgurile Poloniei. Părinţii lui Dimitrie erau orăşeni suficient de înstăriţi să-şi poarte copilul la şcoală. De altfel, de când a păşit pe porţile şcolii a demonstrat o aplecare aparte către ştiinţă. Era curios să afle explicaţii despre anumite fenomene care aveau loc în natură şi nu era satisfăcut de răspunsuri mistice sau ştiinţifico-fantastice. Totodată era pasionat de experimente. Încerca să vadă ce se întâmplă în diferite situaţii.
Imediat după ce termină facultatea, Dimitrie Negreanu dă concurs la Liceul Naţional din Iaşi. Trece cu brio de concurs şi este numit profesor titular de ştiinţe fizico-chimice. După un an petrecut la catedră profită de organizarea unui concurs pentru o bursă de studii doctorale la Paris. Fiind un adevărat talent în domeniul ştiinţelor, Dimitrie Negreanu câştigă aceste concurs şi primeşte o bursă din partea statului la Universitatea de la Sorbona. Aici se înscrie la doctorat la renumitul profesor G. Lippman, un entuziast al cercetării experimentale. Era un adevărat rai pentru Dimitrie Negreanu. Studiază cu nesaţ, devenind unul dintre preferaţii profesorului Lippman.
Pe lângă îndrumătoarele de lucrări practice adresate studenţilor, a realizat şi manuale de fizică pentru elevi. Tocmai pentru a le oferi explicaţiile ştiinţifice pe care şi el le căuta în aceeaşi perioadă. Au fost cele mai bune manuale de fizică de la începutul secolului XX din România şi cele care au oferit explicaţiile ştiinţifice elevilor privind lumea din jurul lor. Manualele au apărut în 1907 şi 1908 şi se referau unul la electricitate şi celălalt la gravitaţie, scrie Adevărul
Click AICI pentru continuarea articolului
