Oamenii au venit cu tot ce aveau prin gospodărie şi au reparat clădirea în numai două zile şi jumătate.
Localnicii din Podriga, un cătun din judeţul Botoşani, s-au organizat şi au reparat singuri şcoala din sat, grav afectată de un incendiu.
Satul Podriga se află în comuna Drăguşeni, judeţul Botoşani, în apropiere de oraşul Săveni. Are puţin peste 900 de locuitori, majoritatea fermieri şi agricultori. Acum aproximativ doi ani, şcoala din Podriga era reabilitată şi modernizată alături de căminul cultural, devenind un soi de emblemă a satului.
La sfârşitul lunii februarie, într-o duminică, acoperişul şcolii celei noi din Podriga a luat foc. După un an de pandemie, copiii din Podriga, cu şcoala arsă, se pregăteau din nou de lecţii online, în condiţiile în care intervenţia era destul de costisitoare, scrie Adevărul.
Atunci, au intervenit sătenii şi au făcut ad-hoc o echipă de muncitori voluntari, au pus mâna pe ce au găsit în gospodării care să le fie de ajutor şi s-au apucat să refacă, singuri, şcoala satului.
Daniel Tendrencu şi Răpciug Cătălin au fost printre primii care au plecat să repare şcoala. Spun că au văzut acoperişul distrus şi s-au hotărât să ajute. S-au strigat pe după gard, au pus mâna pe unelte şi au mers la muncă.
„Eu nu văd asta ca pe o mare chestie. Adică, dacă-i şcoala satului, îi a noastră, trebuie să ajutăm dacă s-a întâmplat un necaz. Ne-am adunat vreo 10 oameni de aici din sat şi am plecat să o reparăm. Este şcoala noastră, unde să înveţe copiii?”,
Daniel Tenderencu
Oamenii şi-au împărţit rapid sarcinile, au făcut o schiţă şi au urcat pe şcoală. Au primit şi materiale de la Primărie.
„Ne-am apucat repede, am curăţat ce era ars, am făcut necesarul şi apoi am început să punem partea de lemn şi acoperişul de tablă. Noi ne mai pricepem. Am mai lucrat şi în construcţii şi în general aici la ţară oamenii îs obişnuiţi cu munca grea”,
Cătălin Răpciug
În numai două zile şi jumătate acoperişul şcolii a fost gata iar elevii s-au putut întoarce la ore.
Sătenii spun că nu au vrut să aştepte după toate procedurile birocratice şi administrative ale statului român pentru repararea şcolii. Aceştia îşi doreau ca elevii să se întoarcă cât mai repede la şcoală, mai ales după ce au stat acasă aproape un an.
„După statul român, nici după jumătate de an nu era gata. Îi greu cu birocraţia. Până făceau proiecte, licitaţii, vă daţi seama? Aşa, noi, cu ajutorul Primăriei, am terminat repede”,
spune unul dintre voluntari.
Marian Creţu, unul dintre voluntari, în vârstă de 23 de ani, a muncit de dimineaţă până seara numai să vadă şcoala gata. Pentru tânărul din Podriga, şcoala este singura şansă pentru copiii din sat.
„Ei trebuie să meargă la şcoală, că şi aşa au pierdut o groază. Numai cu şcoală scapă de sărăcie şi au şi ei un viitor. Şcoala este mai importantă ca orice. Când am văzut că arde, m-a ars şi pe mine parcă în suflet”,
Marian Creţu, unul dintre voluntari
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
