Din cauza durerii din travaliu, Ana Maria a cerut cezariana, dar doctorița a încurajat-o să nască natural.
Ana Maria B. și-a spus povestea pentru un site dedicat mamelor. Ea a vorbit despre nașterea la maternitatea din Botoșani, o naștere naturală dureroasă, fără epidurală, urmată de câteva zile grele, în care bebelușul ei a avut nevoie de oxigen, iar mama a făcut „furia laptelui”.
Iată povestea de naștere la spitalul din Botoșani așa cum a fost scrisă de Ana Maria B.:
„(…) Aveam 21 de ani atunci și abia un an de relație. Primul gând, și al meu și al iubitului (care acum mi-a devenit soț) a fost să fac avort. Dar de la o programare la ora 4 pentru întrerupere de sarcină, am ajuns la ora 3 la consultație să îmi văd puiul la care, indiferent de tot și toate, nu aveam cum să renunț. A fost purtat la mine în burtică prin Olanda și prin Belgia, la muncă, iar în cele din urmă am născut în România, la maternitatea din Botoșani”, povestește Ana Maria.
”Nu pot spune că a fost alegerea cea mai potrivită, dar, cu toate acestea, am avut totuși parte de o naștere ok. În ziua de 27 iulie 2021, ora 09:00, am fost la ceea ce s-ar fi numit un simplu control, pentru că băiețelul nu dăduse niciun semn că vrea sa vina. Atunci am aflat că aveam deja dilatație 3-4 cm, urmând ca după clismă, să înceapă contracțiile.
La 15:00 aveam deja contracții pe care abia le mai suportam și a apărut și o mică sângerare. Aveam dilatație 7 cm, iar de atunci, de la 15.00 și până la 21.30, când am născut, totul a fost un chin: dureri insuportabile, fără epidurală, asistente ce nu mă băgau în seamă, de ajunsesem să cer și cezariană. Dar pot spune că am avut noroc de doamna doctor ce m-a încurajat și ambiționat și, în cele din urmă, am reușit să îmi aduc puiul pe lume. În momentul în care mi-a fost pus pe mine am simțit cum orice durere a dispărut și mă simțeam cea mai împlinită!”
”După ce am născut am stat doar câteva minute cu puiul meu, urmând apoi a fi luat de către asistentă, cu promisiunea de a-mi fi adus înapoi mai târziu. Acest lucru nu s-a mai întâmplat. Abia a doua zi dimineața a venit doamna doctor de la copii și mi-a spus că el va mai rămâne la incubator, la oxigen, pentru că ar avea un suflu la inimioară. Două zile a fost ținut acolo, iar eu puteam merge numai în vizită la el.
Cel mai dureros pentru mine a fost să aflu vestea aceasta, dar și faptul că nimeni nu mi-a spus că îi puteam da lăptic stors de la mine, nu lapte praf. Copilul l-am pus la sân cum am știut și cum am putut eu, pentru că nimeni nu mi-a arătat cum, abia după 3 zile. Mulțumesc lui Dumnezeu că a primit sânul și totul e foarte bine acum.
Am trecut și prin așa zisa „furia laptelui” și a fost un chin. Am cerut o pompă pentru a scoate lapte, pentru că efectiv imi erau sânii ca piatra , dar răspunsul oferit a fost: „Pompa este pentru femeile ce alăptează la biberon, nu ți-o pot aduce ție. Pune-l pe el la sân sau stoarce-te singură cu mâna!”. Dar m-a ajutat Dumnezeu și am trecut si de perioada asta, băiețelul are acum 3 luni, este foarte bine, ia foarte bine în greutate, urmează să mergem la cardiolog dar doar pentru a ne asigura că totul este bine, asta după ce la diferite consultații la doctorul de familie și la pediatru mi s-a spus că nu se mai aude nimic la inimă”.
(Sursa: totuldespremame.ro)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
