«După 1945, Partidul Comunist Român confiscă această sărbătoare şi-o transformă într-o zi de propagandă comunistă, adunările solemne la care participa activul de partid umbreau de-a binelea sensul manifestărilor, oamenii muncii erau complet dezorientaţi, se insista enorm pe rolul partidului în lupta împotriva exploatatorilor»
Expresia de mai sus acum sună ca drac’, după ce regimul comunist şi-a atribuit paternitatea acestei zile, zi simbol pentru mişcarea socialistă internaţională. Nimic mai infam nu poate fi decât să confişti o sărbătoare tradiţională, cu o semnificaţie extrem de progresistă pentru mişcarea muncitorească din întreaga lume şi să-i denaturezi sensul în scopuri propagandistice.
În anul 1884, la cea de-a patra convenţie a sindicatelor din Statele Unite, care a avut loc la Chicago, s-a decis ca muncitorimea să treacă la presiuni politice pentru limitarea zilei de lucru la 8 ore. Pe 1 Mai 1886 , pe întreg teritoriul acestei ţări, au avut loc manifestaţii cu zeci de mii de participanţi , care au cerut insistent ca ziua de lucru să nu depăşească 8 ore. Cam în aceeaşi perioada şi-n Franţa erau manifestări asemănătoare, revendicările muncitorilor europeni sunau la fel. Pe 20 iulie 1889 , la Paris, a avut loc primul Congres al Internaţionalei a II-a. După un an, pe 1 Mai , au avut loc manifestaţii în toate capitalele europene, pentru acelaşi scop: „8 ore de muncă, 8 ore de odihnă, 8 ore de instruire”. În 1891, la cel de-al doilea Congres al Internaţionalei socialiste, s- a decis ca ziua de 1 Mai să fie declarată ca zi internaţională a muncii, astfel devine sărbătoarea proletariatului de pe întreaga planetă.
Muncitorii români au aderat imediat la această mişcare, solidarizându-se cu proletariatul de pretutindeni. La manifestările ce aveau loc cu ocazia acestei sărbători se cântau: ”Marseilleza” şi „Deşteaptă-te române” şi se fluturau drapele roşii pe care erau inscripţionate revendicările cu cele 8 ore de lucru. Mai marii vremilor cam strâmbau din nas, în septembrie 1939, dictatura lui Carol al II-lea decretează desfiinţarea sindicatelor profesionale muncitoreşti şi înfiinţarea breslelor, proletariatul a reacţionat pe măsură , protestele au curs cu nemiluita, manifestările erau antiregale.
După 1945, Partidul Comunist Român confiscă această sărbătoare şi-o transformă într-o zi de propagandă comunistă, adunările solemne la care participa activul de partid umbreau de-a binelea sensul manifestărilor, oamenii muncii erau complet dezorientaţi, se insista enorm pe rolul partidului în lupta împotriva exploatatorilor. După venirea lui Ceauşescu la putere, importanţa zilei de 1 Mai a scăzut , sindicatele erau ignorate de mai marii partidului, rolul lor devenise pur decorativ. 1 Mai era sărbătorit de majoritatea românilor cu mici şi bere la iarbă verde sau participând la spectacole grandioase unde li se aduceau omagii celor două „genii” din Carpaţi.
A rămas ca această zi să mai păstreze doar mirosul de mici şi bere, în rest multă lehamite şi bârfă politică. Sper, ca într-o bună zi, să-şi recapete semnificaţia pe care o merită!
Lucian ALECSA
VEZI ŞI:
Controale la grătarele botoșănenilor de 1 Mai - GALERIE FOTO
Eleve pictate pe picioare, haine eco, consilieri, Centrul Verde – GALERIE FOTO
