Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Dle Mirel Manea, facem o ”pre-inaugurare” a studioului Botoșăneanul TV cu acest interviu și o să intrăm foarte direct în subiect. Vă mai amintiți când ați cântat prima oară?
- Da, cum să nu? Eram la Școala Generală nr. 13, nu am spus-o niciodată, pentru că în acel moment, în acea perioadă, eram atât de fascinat de instrument și totodată de muzica descoperită în satul meu natal, Brehuiești se numește, mirific, divin totul acolo. Îmi amintesc, pregăteam sărbătorile de iarnă, ca trompetist cântam la o bandă de mascați. Știți că trebuia să mergem trei zile și trei nopți prin toată regiunea? Momente care și acum, efectiv, mă emoționează.
Și, de ce trompetă și nu alt instrument?
- Pentru că mi-a plăcut foarte tare că era micuță și era ușor de manevrat. Și fiindcă în curtea casei era o mare de instrumente, pentru că tatăl meu era și lăutarul satului, înconjurat numai de muzicanți, lăutarii din acel areal, Corni – Vlădeni – Brehuiești. Era o mare de instrumente în curtea casei, am ales instrumentul trompetă, era foarte micuță, am pus instrumentul la gură și deja primul sunet a fost, cred eu, cel câștigător. Pentru că destinul nu mi l-au ales nici marele instrumente, nici lăutarii satului și maeștrii mei. Destinul eu mi l-am făcut.
Și vă mai amintiți la ce vârstă ați ținut pentru prima oară o trompetă în mâini și ați suflat în ea?
- Da, eram în clasa a V-a și participam la un festival „Cântarea României” în cadrul Casei Pionierului, astăzi Palatul Copiilor. Nu am să uit nici numele maestrului, era dl profesor Enciu și este un înger evident. De acolo de sus, probabil m-a și adus prin sunet, prin toate lucrurile frumoase în studioul dvs., felicitări, foarte frumos, e cald, e fain și mă simt bine.
Și în acele clipe v-ați imaginat vreodată că o să ajungeți să cântați la Vatican, la New York, la Roma, la Veneția...?
- Da, am crezut în steaua mea norocoasă și niciodată Dumnezeu nu încetează să ne uimească. De ce? Pentru că există lucrarea Lui atunci când îl ai în suflet și crezi în munca ta. Răsplata vine negreșit.
.jpeg)
Eu am o nelămurire și cred că nu este doar a mea, ci este a mai multor oameni. Când mai are Mirel Manea timp să cânte în Orchestra Filarmonicii că pare mai mereu plecat în toate colțurile lumii?
- Da, bună întrebare. Și sunt convins că multă lume este preocupată de acest lucru (râde, nota red.). Îmi gestionez timpul cu mare atenție, niciodată nu ezit să particip la concertele cele mai importante ale instituției Filarmonica de Stat Botoșani pentru că atunci când călătoresc, când particip la concerte pe marile scene ale lumii, sunt foarte atent să nu neglijez instituția Filarmonicii. Cred eu că în ultima perioadă și situația pandemiei, având în vedere că la noi au fost foarte multe restricții, credeți-mă că în pandemie am avut cele mai multe concerte. În alte țări din lume unde restricțiile nu erau atât de mari. Astăzi, cred eu, e timpul să mă așez, să pun în aplicare tot ceea ce am învățat, cum am fost instruit de maeștrii mei, de locurile, de oamenii pe care i-am cunoscut în locurile pe unde am concertat în lume. E timpul să vin acasă, să mă focalizez pe un nou start, un restart, un refresh al culturii botoșănene.
Îmi spuneați, în urmă cu aproape 10 ani, atunci când ne-am cunoscut: «o să cânt la New York, o să cânt în Dubai, la Monte Carlo, Veneția, Roma». Și eu trebuie să recunosc că mi se păreau niște povești așa, desprinse dintr-o carte. Cum a ajuns Mirel Manea să cânte în asemenea locuri, la Colosseum, la Vatican...?
- Providența... providența. Vedeți dvs., sunt oameni care schimbă viața altor oameni. Îi cunoști astăzi prin marea lucrare a lui Dumnezeu și mâine se întâmplă lucruri extraordinar de frumoase. Prin actul artistic de calitate, prin responsabilitatea fișei postului, verticalitatea și cinstea și onoarea a tot ceea ce faci frumos, din pasiune și cu mesaj. Ori mesajul meu este unul clar, de bucurie, de speranță și, așa cum îmi place mie să spun, muzica nu are bariere și nici granițe.
Da, muzica nu are bariere și nici granițe poate pentru anumiți artiști, nu pentru toți...
- Așa am ajuns la New York, în Emirate, în Africa și peste tot.
Spuneați adineauri de locurile în care ați cântat, este unul care v-a rămas mai mult în suflet, o amintire care le domină pe celelalte?
- Da. Ce mi-a rămas în suflet, ce am astăzi. Încă am un munte de emoții, dacă mă credeți, un munte de emoții și sentimente. O trăire deosebită: Colosseum.
Am fost acolo ca vizitator în 2004, în exterior, pentru că nu era permis accesul în interior.
- Da, eu am obținut foarte greu toate avizele necesare și acordul autorităților pentru că nu oricine poate realiza sau susține un concert. Sau să realizeze un material artistic pentru că este scena cea mai importantă a lumii. Și într-adevăr, Colosseum reprezintă pentru mine pilonul artistic cel mai important.
.jpeg)
Și, de la Colosseum la Botoșani, de la New York la Botoșani, de la Vatican la Botoșani, nu vă este greu să vă readaptați la realitățile social-economice și muzicale de aici, din Botoșani? Adică, nu știu, poate este o comparație mai exagerată, este ca și cum ai juca miercuri în Champions League la Real Madrid sau FC Barcelona și apoi vii să joci pentru FC Botoșani
- Botoșaniul reprezintă pentru mine acea parte a identității ca neam. Reprezintă pentru mine locul «acasă». Și cum îmi place să spun, sunt omul pământului. Pentru că valorile solide aici le-am moștenit și Botoșaniul, oriunde aș fi eu pe marele scene ale lumii, rămâne pentru mine locul de acasă și Botoșaniul este locul cel mai frumos al sufletului și al inimii mele. Așa că, indiferent, de New York sau Monte Carlo sau Marele Bal, Botoșaniul este locul unde mă întorc cu dragostea infinită către neam și patrie. Acest areal e un reper foarte important în România – Botoșaniul din punct de vedere cultural.
Apropos de asta, sunt mai mulți artiști din Botoșani care, după ce au căpătat cât de cât o faimă la nivel național s-au mutat în București. Mirel Manea a rămas la Botoșani, de ce?
- Am rămas acasă, da. Am rămas aici tocmai, vedeți, sunt înconjurat de o echipă foarte faină de oameni dedicați progresului și evoluției. Și aici îmi place să spun de omul de geniu care a reușit să mențină Filarmonica Botoșani în anii 1977 – 1987, dl director Ion Ilie care datorită unor oameni importanți în acele vremuri, dedicați instituțiilor de cultură, dedicați Botoșaniului, astăzi eu sunt prim trompetist al Filarmonicii. Sunt înconjurat de oameni care vor un progres și o evoluție. Cum ar fi Liviu Sorinel, un pilon al impresariatului național și internațional. Sunt colegi din instituția Filarmonicii care își doresc foarte tare ca această orchestră să nu mai aibă acel sens de grupare muzicală, de interes local. Nu. Filarmonica trebuie, în continuare, să fim pe plan național și internațional, să ne afirmăm. Și toate aceste lucruri se pot realiza doar pe relațiile menținute continuu, pe o experiență bazată doar pe realizări, nu vorbe, nu așa, filme. Facem treabă și credeți-mă, mi-a luat mult, vreo 20 de ani, să merg prin lume și să învăț lucruri atât de frumoase, artistice, culturale, economice. Vedeți, până la urmă vin toate împreună.
.jpeg)
Dar în acești 20 de ani, dincolo de scenele lumii pe care ați cântat, nu ați simțit nevoia să participați și la festivaluri concurs de profil, adresate strict melomanilor, să fiți acoperit și de diplome?
- Da, da, da. Am acest lucru, în anul 2001 am participat la Festivalul Internațional «Jeunesses Musicales», un festival internațional organizat de Ministerul Culturii și Universitatea de Muzică din București, tematica fiind doar concurs internațional de trompetă. Sigur că da, am de toate, am și diplome de la aceste festivaluri de gen.
Dar cum se face că fiul dvs. a optat pentru arhitectură și nu pentru muzică?
- Știți tot. Facem parte din aceeași familie de artiști creatori. Spontani, pasionali și mă bucură foarte tare că moștenește valorile solide ale vieții, dar și naționale. El trebuie să știe că acest har este de la Dumnezeu și va trebui să-l împărtășească cu ceilalți din jurul lui.
O să citesc acum ceva: «noi vorbim cu tot ce înseamnă verde, lemn, pământ, noi nu facem altceva decât să transmitem și să schimbăm viața altor oameni». Este o declarație pe care mi-ați dat-o pentru Botoșăneanul în anul 2014 când v-ați lansat un album. Și de atunci stau și mă întreb cum vorbește Mirel Manea cu lemnul și pământul?
- Vedeți, suntem într-o comuniune directă cu Divinitatea. Și... instrumentul meu, frecvența instrumentului este verticală, sonoritatea spre cer, spre Dumnezeu pentru că datorită lui ne bucurăm de verdele frumos de acasă și de căldura sufletului. Totul e atât de frumos, îmi place ce am spus acolo, e atât de frumos. Toate cele din jurul nostru, și căldura sufletească, chiar dacă ne încălzim cu lemnul din soba de la țară. De copacii verzi, de natură. Să vă spun ceva, maestrul meu spunea un lucru extraordinar. Ardea o pădure, lemn mult, lemn foarte mult și oamenii din sat erau atât de preocupați că o să rămână fără pădurea satului. Și la un moment dat, trece pasărea Colibri, cea mai mică pasăre din lume. Și are un strop de apă în cioc. Și întreabă cineva: «cum faci tu să stingi pădurea cu acest strop?» - Măcar încerc. Vedeți? Măcar încerc, dacă voi nu reușiți. Contează foarte mult spiritualitatea pentru lumea artistică. Și întotdeauna consider că starea mea de spirit trebuie să fie una de sărbătoare, de veselie, de a ajunge cu un mesaj la sufletul dvs. și al celor dragi.
.jpeg)
Este ultima întrebare... Participați în această perioadă la concursul pentru funcția de director al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani și tocmai de aceea am evitat să vă adresez întrebări pe această temă pentru că sunteți într-un fel de campanie electorală, dacă ar fi să discutăm în termeni politici. Dar totuși nu mă pot abține să nu vă adresez următoarea întrebare: De ce vă mai trebuie această funcție - păreți că aveți totul - și mai ales ce credeți că puteți aduce în plus Filarmonicii față de ceea ce are la momentul actual?
- Acord o mare importanță culturii în aceste vremuri de restriște. Pentru că, cultura este un brand adevărat al Botoșaniului, este definitorie pentru județul nostru. Și așa cum spuneam și mai devreme, Filarmonica trebuie să revină la ceea ce a fost acum 30 – 40 de ani. Era foarte cunoscută pe plan național și internațional. Participam la turnee internaționale, se vorbea de noi, astăzi din păcate... E nevoie de o echipă. Trebuie să fac o echipă, nu singur, nu reușim decât în echipă să facem lucruri frumoase pentru cultura botoșăneană. Vedeți, mi-au trebuit mulți ani să mă gândesc să particip la acest concurs, nu pentru titulatură. Exclus. Cum ați spus și dvs., am o carieră internațională, am o celebritate și chiar aș avea ce pierde. Însă, astăzi, fac acest lucru pentru că, vorbeam de destin la începutul interviului. Destinul mi-l fac eu, este un tablou desenat deja de îngerii din cer ca să mă așez să fiu omul pământului și mai mult de atât, să pot face un lucru extraordinar de acum încolo pentru cei ce vor veni. «Dar ce a făcut Mirel Manea la Filarmonică în perioada 2022 – 2026?» Da, a făcut, noi punem bazele pentru cei care vor veni. Uite așa au făcut și ceilalți dinaintea noastră, înaintașii noștri. Vedeți? E o misiune pe care mi-o asum și cu simț de răspundere o să vedeți cum este cunoscută Filarmonica la Vatican, la Roma, la New York. Filarmonica Botoșani! Să vedeți ce lucruri... Dacă o să reușesc să iau acest concurs. Competiția este una mare, îmi place competiția, campionii sunt cei care-și depășesc limitele. Eu sunt un campion și vreau să-mi depășesc limita. Să fiu directorul Filarmonicii.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
