Omul de afaceri Valeriu Iftime a convenit cu președintele Partidului Național Liberal, Nicole Ciucă, după discuții purtate în prealabil și cu alți lideri ai formațiunii, să preia conducerea organizației județene.
Luni, președintele grupului ”Elsaco” s-a întâlnit cu deputatul Costel Șoptică la Conacul Zăicești, iar joi la București, în prezența lui Nicolae Ciucă.
Negocierea s-ar fi terminat cu acceptul liderului în funcție de a face un pas în lateral, în schimb fiindu-i promis locul 1 pe lista PNL Botoșani la Camera Deputaților de la alegerile parlamentare din toamnă.
Precizăm că interviul a fost realizat în cursul zilei de marți, 6 februarie.
- De unde gândul acesta al dvs. de a intra în Partidul Național Liberal?
- (Râde) Nu știu dacă am intrat, în primul rând. Ideea de a intra în zona asta politică nu mă ajută deloc și sunt foarte, foarte mulți oameni apropiați care îmi spun că nu ar trebui să o fac. Pe de altă parte, dacă stai de vorbă cu niște oameni politici din zona asta liberală și uitați-vă la cei din Ardeal, vorbim de dl Bolojan sau dl Boc. Trebuie să schimb, adică perspectiva ta ca om devine puțin mai responsabilă. E foarte mică distanța dintre a face sau nu face, un fel de a spune, politică. Eu cumva am fost rugat, convins. Ultima discuție am avut-o cu dl președinte Ciucă, care e om de armată și om de stat și m-a întrebat „Dom’le de fapt ce vrei să se întâmple? Ai aia, ai aia, ai făcut doar târguri frumoase. Politica nu e bârfa de la colțul străzii, politica este știința de a conduce țara, de a conduce ceva. Vrei să vii aici? Îți fac o ofertă la nivel central. Vino în zona asta a politicii cu experiența matale de om de afaceri și cu faptul că nu vă leagă niciun interes de a face politică.” Nu pot să preiau contextul, discursul, dar ceea ce m-a pus pe gânduri „Încerc dom’le, hai să vedem ce e de făcut”. Bineînțeles că zona liberală, zona de dreapta este cea mai aproape de filozofia asta a mea de viață. Iar în Botoșani, avem pe Camera de Comerț tot felul de acțiuni, tot felul de lucruri care nu se potrivesc cu orașul ăsta. Compania de apă care dă faliment, gunoaiele care sunt peste tot, spitalul e un dezastru că nu-l mai oprește nimeni. Până la urmă, cine vrea să rezolve asta? Hai să stăm toți să ne uităm unul la altul să vedem dacă se rezolvă. Nu se rezolvă. A, vrei să se rezolve? Intră în balul ăsta. Cumva, am acceptat o discuție în care „Hai dom’le să vedem cum mă pot eu implementa la Botoșani, cum pot eu să ajut Botoșaniul?”, știți? Aici a avut loc o discuție cu dl președinte Ciucă, a vorbit nu știu cum cu dl Șoptică să vin la Botoșani. Eu nu am spus că vreau luat președinte de mâine aici. Nu-i așa, e un statut, o chestie. Sunt absurde, cunosc eu lucrurile astea prin viața mea. Ei, aici forțat sau nu știu, speriat, Costel are niște locotenenți, care ați văzut „Vindem flori, nu partid, da’ cine suntem noi aicea?”. Eu nu vând niciun partid, n-am nevoie de niciun partid, chiar nici nu vreau vreun partid. Pe de altă parte, cu siguranță Partidul Liberal are nevoie de oameni ca mine, cu lipsă de modestie. Am mai venit mulți ca mine care au avut afaceri, care au libertatea de a gândi, care nu au niciun fel de subordonare față de cineva.
- În ce fază vă aflați acum? Sunteți la ușă, în alte camere, unde?
- Nu. (Surâde) Sunt într-un demers în care la un moment dat o să se înțeleagă – în ce măsură Partidul Național Liberal din Botoșani are nevoie de mine și dacă are nevoie de mine să văd cum... în niște condiții pot veni. Dar nu oricum. Adică eu nu o să iau pâinea nu știu căror oameni din partid, n-am nevoie de nicio funcție de aici. Pe de altă parte, cred că doar dacă ești în politică ai anumite puteri, doar dacă îți iei electoratul. Dacă electoratul îmi dă mie vot, îmi spune „Uite, Iftime, te însărcinăm, te împuternicim, te întărim cu voturile noastre” atunci pot să mă lupt serios. Că am timp, îmi fac timp pentru treaba asta.
- Dvs. spuneți practic, că altă putere de a schimba lucrurile aveți ca om politic, dincolo de calitatea de om de afaceri. Ca să aveți o putere și mai mare să schimbați lucrurile trebuie să aveți și o funcție administrativă. Vă tentează o candidatură la alegerile locale, la alegerile parlamentare?
- În niciun caz nu aș vrea să particip la alegerile locale. În schimb, aș putea să ajut niște oameni care cred că sunt valoroși: pe președintele Consiliul Județean sau pe primarul din Botoșani, din Dorohoi, din zonele astea, din satele mari prin care cu notorietatea asta pe care o am eu, dacă o am sau dacă nu o am, votul va vedea, prin seriozitatea pe care pot să o am și pe care eu sper că o am să generez niște acțiuni ca oamenii ăștia să poată să fie...
- Cine ar fi oamenii aceștia?
- Nu știu, mă gândesc la oameni de afaceri care decomandată nu sunt în jocul ăsta.
- Care nu prea sunt în PNL. Am și scris că la ultimele alegeri, la organizația municipală, mai mult de trei sferturi, cred că 90% erau angajați la stat, adică ei erau liberalii. Și consilierii locali la fel, cu o singură excepție, Maxim care a și plecat de acolo.
- Păi da, vezi? Aici e marea discuție în care eu cred că în Partidul Național Liberal există o mare problemă de imagine și mai ales aici, nu în Ardeal. Aici e o mare problemă și dacă nu o înțelegem, nimeni nu o ia în seamă, când ei fac scut în jurul lui Costel Șoptică, te apucă râsul.
- Aici și structura populației este altfel față de Transilvania.
- Nu... Nu mai mergem mult. Lumea e îmbătrânită, sigur că ăia mai în vârstă poate mai zic, dar o să venim... Pe de altă parte, județul îmbătrânește, nu întinerește. Asta este iar un răspuns la ceea ce am făcut până acum.
- V-ați întâlnit ieri seară (luni - n.r.) cu dl Șoptică.
- Da...
- Cum s-a terminat întâlnirea? S-a hotărât ceva sau nu?
- Nu, nu, nu. E o discuție pe care încă nu am... Eu mă înțeleg cu el, eu mă înțeleg cu toți. Tare mult aș fi vrut să vorbesc cu primarii ăia din județ. La un moment dat o să fac treaba asta, să văd în ce măsură cred că venirea mea în partidul ăsta ar putea face vreo știre. Dar eu nu am niciun interes să vin pentru că eu, încă o dată, eu nu am nevoie de politică ca să mă lansez, nu am nevoie de politică ca să fac bani. Mulțumesc lui Dumnezeu, am tot ce-mi trebuie, dar, pe de altă parte, vezi... eu am un nume un pic mai altfel decât ce știam eu, parcă-s niște interese „Băi, ce vine ăsta să ne tulbure nouă apele?” E adevărat că, dacă intru tulbur apele. E adevărat că dacă aș veni într-un partid din ăsta, filozofia mea este cu totul alta, apropo de cine merită, ce înseamnă să ai niște obiective clare, ce înseamnă să-ți dai demisia atunci când ai o problemă de nerezolvare a unor taine. Dacă ai o problemă de imagine trebuie să pleci acasă imediat. Adică lucrurile astea trebuie făcute ca într-o politică adevărată, nu „Știți, nu-i vina mea..” Uite, mă uit în județ aici: spitalul în colaps, apa în colaps și dna președinte încă se mai uită. Chiar, serios?! Eu o prețuiesc, dar cu ce măsură? Nu poți să stai încontinuu: „Eu sunt vinovat”. Păi dacă ești șef ești vinovat, clar. Orice e dedesubt, orice lume dezvoltată... când în subordinea ta sunt lucruri grave, șeful pleacă acasă. Vin alții și cu siguranță sunt alții mai buni și ca mine și ca toată lumea. Dar eu nu sunt acolo. Eu asta mă gândesc. S-ar putea la un moment dat să existe pentru unii oameni, să spun, dar nu cred, cred că lumea mă cunoaște, adică nu cred că dl primar din județul ăsta, fie liberal sau pesedist n-ar vrea să lucreze cu mine. Că nu înțeleg de ce, ce-i pot eu lua? Pot să-i dau și pot să dau mai mult decât foarte mulți alții. Nu dau bani și nu dau contracte, dar pot să dau idei, pot să dau o anumită zonă de morală politică. Asta pot să o fac, cred.
