Duminică, cerul plângea cernit peste crucile din Cimitirul Pacea. Spre amiază, Biserica a revărsat către oraș mulțimea venită la Sfânta Liturghie, în timp ce alți oameni pășeau întristați către ultima întâlnire cu cea care le-a fost alinare și suflet tămăduitor.
Dr. Olga Mandache s-a săvârșit din viață la 85 de ani, în urma unui stop cardio-respirator ireversibil. A plecat dintre noi într-o discreție exemplară, ultima dorință fiind ca cei care au cunoscut-o și iubit-o să îi păstreze chipul cel viu, zâmbetul blând, nu și imaginea schimnică a celei plecate în veșnicie.
Cu toate acestea, zeci de oameni, răsfirați și cu măștile pe față, au înfruntat ploaia și frigul și au asistat la slujba de înmormântare, conducând-o apoi tăcut pe aleile cimitirului. Rude, prieteni, colegi de breaslă, pacienți.
Emoția slujbei a fost sporită de vocea pătrunzătoare a lui Gabriel Corolea, aflat la strana Bisericii Nașterea ”Maicii Domnului” Pacea, dar mai ales de cuvintele care s-au rostit - de către preotul Marian Macuc - la căpătâiul celei care a fost doctor Olga Mandache.
”Iată, astăzi un doctor merge la Doctorul suprem, la Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre”,
preotul Marian Macuc, parohul Bisericii ”Nașterea Maicii Domnului” Pacea
Pr. Macuc a făcut apoi un rezumat al cărții semnate de Olga Mandache, ”Călătorii prin viața mea”, publicată în urmă cu trei ani, completat cu rândurile transmise de familia medicului:
”A plecat dintre noi un medic deosebit. Un om dedicat profesiei, care a vindecat și salvat mii de oameni, dar pentru care sistemul pe care l-a slujit cu dăruire și profesionalism peste 40 de ani s-a dovedit neputincios.
A fost mamă pentru cei doi copii. Dar mulți dintre cei veniți să își ia rămas bun înainte de marea trecere au spus că și ei o consideră ca o mamă. A fost o soție devotată, familia reprezentând pentru ea sursa de energie necesară desfășurării profesiei nobile de medic. A fost și bunică, iubindu-și nepoții.
Iubitoare de viață, de frumosul din ea, s-a luptat pentru sănătatea și viața semenilor, dar nu a mai găsit resursele pentru cea a ei. Dacă pentru cei care îi cereau ajutorul a găsit mereu remediul potrivit însănătoșirii, pentru propria viața aceasta nu a mai fost posibil”.
Și-a pierdut, pe rând, soțul și unul dintre copii. A ostoit dorul cu cuvinte, cu amintiri despre locuri și oameni.
După cartea ”Călătorii prin viața mea”, urma o alta, tot de memorii.
”Însă brusc și nemeritat firul vieții s-a subțiat treptat, până s-a rupt. Iar filele nescrise s-au împrăștiat. Le vom aduna și scrie noi, ceilalți, rude, prieteni, cunoștințe, foști pacienți. Jumătate din viața ei a fost oficial dedicată profesiei, dar în realitate și-a continuat menirea și după pensionare, oferind consultații și sfaturi celor care le cereau, nu pleca niciodată în vizită la rude sau prieteni fără nelipsitul tensiometru. A plecat dintre noi un om cu o inimă mare, pentru a-și vindeca sufletul într-o lume mai bună, alăturându-se soțului și fiului pe care i-a iubit nespus. Drum lin spre îngeri, suflet deosebit și blând, mamă, bunică, medic, prieten. Vei rămâne veșnic în amintirea noastră”.
(Dr. Olga Mandache)
Pr. Macuc a evidențiat latura creștină a medicului, accentuând însă că faptele bune sunt departe de a se fi dezvăluit în totalitate.
”Probabil ce nu știți dvs. știe mai mult Dumnezeu. Câți se întorc la medic să îi mulțumească? Cei mai mulți nu au apucat să îi spună cât bine le-a făcut. Eu aș adăuga câteva trăsături sufletești pe care rareori le găsești la un om. Să știți că un om cu cât crește în intelectual, în statut social, se crede poate mai bun decât ceilalți sau poate că uită că este creația lui Dumnezeu. Însă la dumneaei se pare că a fost un proces invers de cum suntem obișnuiți”,
Pr. Marian Macuc, paroh Biserica Pacea
Preotul a dat citire cuvintelor lăsate moștenire de dr. Olga Mandache, un om, un medic a cărui misiune a fost asemenea unui preot.
”Cu cât a înaintat spre cele ale profesiei și cu cât s-a perfecționat și-a dat seama că de fapt este mâna lui Dumnezeu. Spunea dumneaei: ”Noi trăim între lumi: noi și Dumnezeu. Dacă nu îl ai pe Dumnezeu alături, nu ai nici acea intuiție de a începe și de a isprăvi un lucru”, împlinind poate fără să își dea seama un cuvânt al lui Hristos din Evanghelia lui Ioan, care spune: Fără de mine nu puteți face nimic. Iată, nu a făcut teologie doamna doctor, dar a scris teologie prin cuvintele ei. Și mai spune ceva Sfânta Scriptură, la Matei, cap. 12: Din cuvintele tale vei fi judecat. Iată că noi facem multe, dar cuvântul pe care dumneaei îl lasă celorlalți și pe care cu siguranță l-a dat ca sfat către pacienți, poate transmite mai mult decât vindecarea însăși.
Mai spunea doamna doctor: ”În fața unui bolnav ești ca în fața unei cărți. Nu știi despre ce e vorba în ea, dar studiind înveți ce să iei din ea, ce să reții”. Iarăși un cuvânt care m-a impresionat: ”Vă spun sincer..., îmi făceam cruce cu limba de multe ori”. Și povestea cum îi venea, ca un cuget, gândul cel bun. Doamna doctor lucra ca un preot. De multe ori, preotul așa face spovedania. Mulți oameni vin ca la preot la medic. Și își pun toată nădejdea și fac ce le spune medicul. A trăit și a suferit ca un preot, la hotarul jertfei pentru cei bolnavi. Nu e ușor să stai să asculți pe fiecare, să afli cum și unde îl doare, și să mai ai și puterea să îl încurajezi și să îl mai și vindeci. De aceea spun că pentru ea se încheie o viață pământească și începe o slujire cerească. Și spun eu, după mine, că nu sunt Dumnezeu: dacă nici ea nu se mântuiește, apoi cine?”,
Pr. Marian Macuc, paroh Biserica Pacea
Ultimul îndemn al preotului a fost către familie: ”Să vă țineți de cuvânt, să îi scrieți faptele, să i le continuați”.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
