Anul 2000, la Botoşani...
PSD-ul îi trimitea în Parlament pe
Mihai Baltă, Gheorghe Marcu, Viorica Afrăsânei. Şerban Mihăilescu tocmai îşi încheiea mandatul şi pleca în alt judeţ.
Costică Macaleţi îşi începea şi el un scurt mandat de deputat terminat la Prefectură.
Constantin Conţac lăsa baltă Partidul Moldovenilor şi începea să urce administrativ în Consiliul Judeţean şi politic la PSD.
La PNL candidau
Corneliu Popescu la Senat şi
Gheorghe Ciubotaru la Deputaţi.
PD-ul de atunci tocmai suferise o lovitură de palat şi îl îndepărtase pe
Cătălin Flutur.
PRM-ul ieşea în faţă cu
Dorin Ciuştea vice la CJ şi
Dumitru Codreanu la Senat.
Anul 2012, la Botoşani...
PSD se bate la Parlament cu
Mihai Baltă, Gheorghe Marcu este încă senator,
Viorica Afrăsânei conduce după unii Prefectura, după alţii e „cancelar” şi atât.
Costică Macaleţi e încă deputat şi sunt zvonuri că s-ar întoarce prefect.
„Micky Şpagă” candidează din nou, doar că a schimbat partidul, nu-i PSD, e UNPR, dar este sub aceeaşi umbrelă a USL-ului.
Constantin Conţac candidează la Parlament, independent...
Corneliu Popescu şi
Gheorghe Ciubotaru candidează şi ei din nou, doar că nu la PNL, ci la partidul lu’ „domnu’ Dan”.
Tot la PP-DD candidează şi fostul lider PRM,
Dumitru Codreanu, la doar câteva luni după ce făcea în toate felurile poporul otevizat.
Ar mai fi candidat poate şi
Dorin Ciuştea, fost PRM, fost PNG-CD, fost PP, fost PNL, dar pentru el s-a stricat telecomanda la OTV.
PD, cu un „L” în coadă e condus de
Cătălin Flutur.
Au trecut 12 ani de zile, mai mult de jumătate din perioada postrevoluţionară, şi constatăm cu tristeţe că oferta politică este aceeaşi, aceeaşi, aceeaşi. Doar că ambalajul, adică partidele diferă, dar candidaţii sunt mai mereu aceiaşi. Aparent piaţa politică este într-o continuă diversificare, în realitate sunt însă eternii candidaţi sau parlamentari de serviciu. Iar unii dintre cei enumeraţi aveau deja în 2000 un deceniu de politică. Lumea politică nu a produs mai nimic nou, de anvergură, timp de 12 ani şi mai bine. Am putea spune Ovidiu Portariuc, dar şi el este fiul fostului consilier judeţean Gheorghe Portariuc, cu state vechi la PSD. Sau Andrei Dolineaschi, dar şi el a fost propulsat de la cabinetul lui nenea Micky cu Şpaga.
Partidele se mai schimbă, se fac-desfac noi alianţe, la câte un ciclu electoral apare câte un balon de săpun gen ApR, PRM, Noua Generaţie sau PP-DD, care se sparge repejor după alegeri, dar candidaţii rămân aceiaşi, este ca şi cum sunt aceiaşi 100 de jucători care se tot transferă la zece echipe. Aparent opţiunile se schimbă, în realitate rămân aceleaşi pentru că şi echipele şi partidele tot de oameni sunt făcute, iar oamenii aceştia sunt aceiaşi.
A face politică la Botoşani a ajuns să fie un fel de meserie, nişte oameni trăiesc exclusiv prin asta şi din asta, şi-au format un soi de castă aproape impenetrabilă, din care intruşii sunt imediat daţi afară ori dacă sunt acceptaţi trebuie să fie amanta lui şefu’ sau cărătorul de geantă al lui "mister president" ăl mare de la capitală. Profesioniştii din diferite domenii nu mai au loc şi cred că nici nu mai au chef să se bage. Lumea politică s-a autoizolat, este tot mai departe de lumea reală, a noastră, a tuturor celor care, până la urmă, îi votăm. Suntem simple cifre, pe spatele nostru se fac mereu nişte calcule, nişte grafice, din care ies nişte procente pe spatele cărora unii, puţini, rămân în
lumea lor, iar noi cei mulţi în
lumea noastră. Rămânem ceea ce generic se numeşte „electorat”, cel atât de des invocat, dar întotdeauna ignorat.
Fiecare cu lumea lui...
Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
Ovidiu, opreşte-te! Primăria Botoşani nu e Ferma Vlăsineşti!
