Un elev din Iaşi, Andrei Gabriel Gherasă (17 ani), este unic în România.
El a reuşit să organizeze singurul muzeu etnografic volant din țară. A strâns din satele Moldovei obiecte vestimentare şi de uz casnic vechi de zeci, chiar sute de ani. El vrea să reînvie tradiţia purtării costumului românesc în rândul tinerilor de la alte seminarii din Moldova.
Andrei Gabriel Gherasă, elev al Seminarului Teologic din Iaşi, străbate neobosit satele Moldovei. Înarmat cu bună cuviinţă şi un zâmbet molipsitor, adolescentul bate din poartă în poartă în căutare de poveşti şi obiecte autentice din gospodăriile ţărăneşti. Ne spune că ceea ce face este, în acelaşi timp, o pasiune molipsitoare, dar şi o misiune specială.
Tânărul seminarist vrea să salveze arta şi tradiţia autentic românească, iar mai apoi să le facă cunoscute, în starea lor cea mai pură, lumii întregi. De altfel, Andrei Gabriel Gherasă a pus pe picioare un proiect unicat în România, greu de realizat inclusiv pentru etnografii cu experienţă.
Este vorba de un muzeu etnografic volant pe care să-l prezinte în şcolile din toată ţara şi să le arate tinerilor frumuseţea şi bogăţia tradiţiilor din trecut ale poporului român.
Dacă iniţial părea o misiune imposibilă, cu o pasiune şi o voinţă de multe ori greu de imaginat, seminaristul a transformat visul în realitate. A reuşit să strângă obiecte vechi şi de peste o sută de ani din lumea satului românesc, să le reunească într-o expoziţie şi să plece cu ea în misiunea pe care şi-a dorit-o, de redescoperire a valorilor autentice.
„Este un proiect unic la noi în ţară, realizat de elevi ai Seminarului Teologic din Iaşi pentru tinerii la fel ca ei. Deocamdată, va merge în toată Moldova. Sper să se extindă cu timpul în toată ţara, pentru că aceste tradiţii au ceva de oferit, au ceva de spus. Este un mesaj de peste veacuri pe care nu trebuie să-l lăsăm să se piardă“, spune Andrei Gabriel Gherasă.
Povestea acestui muzeu începe, însă, din copilăria lui Andrei.
„Am avut bucuria să mă nasc într-o familie în care tradiţiile se mai păstrează. Am avut bucuria să o văd pe bunica mea torcând iarna la gura sobei cu motanul lângă ea, care torcea, de asemenea, şi să văd cum se nasc minuni. Poate acest lucru mi-a alimentat iubirea şi pasiunea pentru portul popular, tradiţii, pentru lucrurile care sunt cu adevărat autentice“, spune tânărul.
A urmat apoi o perioadă în care, din proprie iniţiativă, în timpul liber şi cu banii săi de buzunar, a plecat prin satele vecine pentru a căuta obiecte tradiţionale vechi.
„Am văzut cum tradiţiile se pierd treptat, treptat şi cum satele rămân din ce în ce mai goale din punct de vedere etnografic. De asta am zis că trebuie să fac ceva pentru a le salva. Tocmai de aceea am început să adun obiecte. Mai întâi pentru mine. Prima dată am scotocit în lada de zestre a bunicii mele, unde am găsit primele obiecte autentice. Am început să iau apoi satele la rând pentru a găsi alte obiecte, mai ales în lăzile de zestre ale bătrânilor. Am adunat tot felul de obiecte din categoria textilelor populare româneşti. Am adunat costume populare, ştergare şi multe alte obiecte ţesute“, povesteşte Andrei Gherasă.
Totodată, această muncă de teren a fost dublată de o cercetare titanică. Tânărul seminarist citea lucrări de specialitate şi s-a documentat temeinic.
„Nu avea rost să bat satele fără să înţeleg ce văd sau ce găsesc. Am început să citesc mult şi am avut-o ca mentor pe doamna Angela Olaru, un specialist foarte cunoscut care a susţinut şi încurajat acest fenomen“.
După ce şi-a făcut o impresionantă colecţie personală de obiecte tradiţionale, Andrei Gherasă a simţit că trebuie să o facă cunoscută şi altor oameni, în special tinerilor. Aşa s-a născut ideea Muzeului Etnografic Aleph.
„Trebuia să le scot din acel con de umbră şi să le arăt şi altora. Aşa a luat naştere muzeul“, spune adolescentul.
A atras în acest proiect un grup de colegi interesaţi de pasiunea sa pentru etnografie şi împreună au continuat cercetarea documentară şi de strângere a obiectelor tradiţionale vechi din satele Moldovei. Au salvat numeroase obiecte cu o mare valoare, făcând şi muncă de restaurator.
„Am găsit, de exemplu, un cojocel vechi de peste 70 de ani în cuşca unui câine. Apoi, o cămaşă superbă în podul unei case, aflată în afumătoare. Era neagră de fum, dar am reuşit să o curăţăm fără să o distrugem“, adaugă tânărul.
Totodată, seminaristul spune că experienţa de teren a fost uluitoare. A primit obiecte cu mare valoare sufletească. Toate sunt donaţii din partea ţăranilor. Sunt lucruri care au aparţinut străbunicilor şi bunicilor donatorilor.
„Fiecare lucru are o poveste excepţională. Doar mergând şi vorbind cu aceşti oameni am putut să aflăm povestea fiecărui obiect. De exemplu, au fost bătrâne care, cu lacrimi în ochi, ne-au dat veşmintele în care au primit cununia. Sunt obiecte transmise din generaţie în generaţie, de la bunici şi străbunici. Este o îmbinare de spiritual cu material uluitoare. Este un adevărat tezaur care trebuie redescoperit“, spune Andrei Gherasă.
El ne spune şi de ce muzeul se numeşte Aleph:
„Este prima literă din alfabetul ebraic. Grafic este prezentată sub forma coarnelor de taur. Simbolizează munca titanică pe care am desfăşurat-o pentru misiunea noastră“.
Muzeul etnografic volant, intitulat Muzeul Etnografic Aleph, s-a născut la începutul anului 2017, atunci când toate obiectele adunate de Andrei şi de colegii săi în aproape trei ani de muncă de teren şi de colectare au fost pentru prima dată expuse la Seminarul Teologic din Iaşi cu ajutorul şi bunăvoinţa preoţilor şi ale directorului instituţiei de învăţământ.
Totodată, ideea de a face un muzeu volant i-a venit tânărului ieşean după ce a observat că de fapt tinerii, cei cărora li se adresează în principal acest muzeu, calcă tot mai rar pragul acestor instituţii de cultură. Aşa că au hotârât să ducă ei muzeul în rândul tinerilor. Să meargă în toată ţara pentru a demonstra că românii se pot mândri cu zestrea lor culturală şi mai ales pentru ca aceia de o vârstă cu ei să poată redescoperi farmecul artei populare autentice.
Pe 14 februarie, Muzeul Etnografic Aleph şi-a deschis porţile pentru primii vizitatori la Iaşi, în cadrul Seminarului Teologic din localitate.
„După ce am strâns primele obiecte, a trebuit să găsim un concept pentru a le expune. Ne-am gândit că, dacă tinerii nu mai merg la muzeu, să ducem noi muzeul la tineri“, spune Andrei Gherasă.
În urmă cu două săptămâni, muzeul volant a poposit la Botoşani.
„Am venit la Botoşani fiindcă aici elevii seminarului susţinuţi de părintele Teodor Cenuşă şi doamna preoteasă fac foarte multe lucruri care promovează tradiţiile locale. Sunt ei înşişi nişte muzee vii ale tradiţiei. Aşa că Botoşaniul este locul potrivit. Este un loc de suflet. În zona aceasta, tradiţiile s-au păstrat mai bine decât în Iaşi, de exemplu, care este deja un oraş cosmopolit, o răscruce de lumi şi culturi“, spune tânărul.
După ce expoziţia va sta două săptămâni la Botoşani, drumul acesteia va continua la Dorohoi şi apoi în alte localităţi moldoveneşti. Pentru a nu fi nevoiţi să închirieze spaţii de expunere, destul de costisitoare, elevii ieşeni vor prezenta muzeul volant în clădirile seminariilor teologice din zona Moldovei.
Practic, expoziţia are o tematică bine stabilită, realizată cu sprijinul şi sfaturile pe care seminaristul ieşean le-a primit de la etnografa Angela Olaru. Mai precis, este vorba despre o cameră ţărănească amenajată după modelul celor tradiţionale din satele româneşti medievale.
Nu lipsesc ştergarele, lăicerele, lăzile, icoanele vechi şi costumul popular. Sunt cămăşi femeieşti, renumitele ii, lucrate cu migală, pline de simboluri şi cu altiţe realizate în luni de muncă susţinută de ţărăncile din zona Moldovei. Bineînţeles, în expoziţie se regăseşte şi vechiul război de ţesut, tradiţional, la care erau lucrate multe dintre pânzeturile şi materialele destinate confecţionării costumului popular.
Toate sunt autentice, lucrate în casă, cu materiale simple. Multe dintre ele sunt vechi de mai bine de un secol şi, bineînţeles, fiecare are o poveste aparte.
„Toate aceste obiecte sunt autentice. Multe au fost purtate, sunt straiele de cununie sau de sărbătoare ale acelor oameni. Fiecare cu o semnificaţie şi o încărcătură spirituală aparte. Nu sunt făcute industrial, ci lucrate acasă, în multe luni de muncă. Fiecare cusătură are o semnificaţie, obiectele sunt pline de simboluri. Culorile arată vârsta şi statutul social al femeii care o purta. Avem, de exemplu, o ie care ne arată că cea care a purtat-o a fost o văduvă tânără. Are motive cusute cu fir negru, dar în acelaşi timp, sunt motive florale care arată că este încă tânără. Sunt multe exponate rare şi vechi“, mai spune Andrei Gherasă.
(Sursa Adevărul)
