Unii copii îi prețuiesc atât de mult, alții fug cât mai departe de responsabilități, iar unii își amintesc de ei abia când nu mai sunt. Părinții bătrâni, enigmatici și cuminți, aproape terminându-și rostul în viață, fac parte în anul 2019 din categoria persoanelor neglijate, nu de oricine, ci de propriii lor copii.
Adevărul doare, însă noi l-am aflat de la un asistent social, care adesea se confruntă cu astfel de situații.
Am stat de vorbă cu Livia Aioane, care de 22 de ani lucrează în sistemul de asistență socială. Am găsit-o în cabinetul ei, la Secția de Psihiatrie a Spitalului Mavromati. Ne-a mărturisit, vizibil afectată că odată cu externarea unui pacient în vârstă încep o sumedenie de probleme.
100 de bătrâni
sunt ai nimănui la externare.
Practic, nu vine nimeni după ei, nu-și asumă nimeni responsabilitatea îngrijirii lor și le este imposibil să ajungă la domiciliu. Ca și cum, bătrânii ar fi o povară mult prea grea pentru cei cărora le-au dat viață.
”În multe situații reprezintă o povară, pentru că și ei la rândul lor sunt plecați în alte localități, au și ei la rândul lor familii, sunt copleșiți de problemele zilnice, iar acest fapt nu le mai permite să mai aibă grijă și de vârstnicul care este acasă. Moral, ar fi trebuit să facă lucrul acesta. Consider că toate lucrurile acestea intră în atribuțiile serviciilor sau a statului. În momentul externării, noi ne confruntăm cu situații când ei nu mai doresc să-și asume, luând la cunoștință exact gravitatea afecțiunilor care au apărut la vârstnic, problemele de sănătate specifice vârstei. Necesită anumită supraveghere, necesită o anumite costuri, pe care la rândul lor, familiile respective nu le pot suporta, că nu au de unde. Prioritățile lor sunt cu totul altele, au și ei familii, au și ei locuri de muncă, timpul nu le permite, la nivel de comunitate nu sunt servicii care să vină în sprijinul lor, nu sunt resurse umane și financiare. Practic, noi încercăm să-i susține și să-i sprijinim, în funcție de nevoile fiecăruia,”
Livia Aioane, asistent social
Apel de disperare
În astfel de situații, responsabilitatea revine asistentului social, care deschide un caz special dar și a autorităților locale. De cele mai multe ori, bătrânii mai rămân în spitale, mulți chiar și o lună de zile, până când cineva acceptă să aibă grijă de ei. Sunt însă situații când copiii vârstnicilor sunt plecați din țară, iar autorităților le este imposibil să-i contacteze. Sunt și situații când pur și simplu refuză fără scuze sau prea multe explicații.
În aceste cazuri, bătrânii sunt nevoiți să-și petreacă ultimii ani din viață în centre rezidențiale pentru persoane vârstnice sau în adăpostul temporar. Sunt și cazuri mai fericite, când copiii plecați peste mări și țări aleg să-și trimită părinții la un azil privat, iar ei trimit bani lunar pentru acoperirea costurile necesare.
”Autoritățile locale au fost cele care m-au susținut. În cele mai multe situații am apelat la accesarea de servicii în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială. Cu greu, dar am reușit și i-am internat sau am mai apelat la internarea în unitățile medico-sociale, care la nivelul județului, funcționează șase, dar foarte greu prindem și aici. Locurile sunt extrem de limitate, iar eliberarea unui loc se face numai prin deces, altă posibilitate ca să se externeze de acolo nu există sau e ca o mană cerească și aceste cămine private, unde sunt resurse financiare,”
Livia Aioane, asistent social
Iarna, cel mai greu anotimp
Cei mai mulți dintre vârstnicii din județul Botoșani ajung în spital iarna, cu diferite afecțiuni. Sunt cazuri însă când își doresc să rămână cât mai mult timp pe perioada sezonului rece în spital, deoarece nu au încălzire acasă.
”Perioada iernii e cea mai aglomerată pentru că nu dispun de lemne de foc, nu dispun de suport familial. Iarna este foarte greu”
Livia Aioane, asistent social
Chiar dacă suntem învățați de mici să-i prețuim, să-i respectăm și să ne bucurăm cât mai mult de sfaturile lor, se pare că practica rămâne destul de grea, mai ales când pe lângă bătrânețe se adaugă și numeroase boli. Se pare că unii tineri se tem adesea să nu îmbătrânească mult prea repede lângă propriii părinți, deoarece responsabilitățile și grijile sunt extrem de mari.
Oricum ar fi, bătrânii merită iubire, afecțiune, grijă și respect, mai ales de la cei pentru care și-au dedicat întreaga viață, de la copiii lor.
DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:
