În municipiul Botoşani se află cel mai lung lanţ de pietonale din România.
Municipiul Botoşani, un oraş cochet cu o încărcătură istorică şi culturală aparte, ce respiră atmosfera acelui belle-epoque de secol XIX se poate lăuda cu cea mai lungă zonă pietonală din România. Este vorba despre patru pietonale inter-conectate pe o distanţă de 2.2 kilometri. Pietonalele reabilitate în ultimii 15 ani oferă oricărui turist prilejul de a trece prin locuri cu un farmec aparte dar şi să facă o incursiune în istoricul oraşului, mai ales că mergând pe această zonă pietonală trece pe lângă unele dintre cele mai importante obiective culturale şi patrimoniale ale oraşului.
Propriu-zis este vorba despre o înlănţuire de patru pietonale, despărţite numai în două locuri de treceri de pietoni nesemaforizate. El începe din zona Parcului Mihai Eminescu, o grădină publică cu o vechime de aproape 200 de ani, vizitată inclusiv de marele poet al cărui nume îl poartă, şi se termină în apropiere de Piaţa Centrală a oraşului. Această zonă pietonală face ca Botoşaniul să fie singurul oraş care poate fi străbătut pe jos aproape de la un capăt la celălalt, de la est la vest.
”Botoşaniul este singurul dintre marile oraşe ale României care poate fi vizitat de la un capăt la celălalt mergând pe jos pe numai două trasee: pe lanţul de pietonale care îl traversează de la est la vest şi pe bulevardul oraşului care îl traversează de la nord la sud. Lanţul de pietonale începe din zona Piaţa Mică a oraşului, situată la strada Primăverii, traversează Parcul Mihai Eminescu,continuă cu Pietonalul Unirii,Piaţa Revoluţiei, Pietonalul Bancar,Piaţa Mare a oraşului, Pietonalul Transilvaniei, Centrul Vechi,Pietonalul Centrului Vechi,traseul având ieşirea pe strada I.C. Brătianu spre bariera Suliţa. Lungimea totală a lanţului pietonal este de 2.2 kilometri. Este cel mai lung din România”, spune Florin Egner, fost primar al Botoşaniului în urmă cu mai bine de un deceniu şi director al Zonei Metropolitate.
Acest traseu a fost gândit încă de pe vremea comunismului. Autorităţile locale din anii 70 îşi doreau o zonă de pietonale care să străbată oraşul de la est la vest şi să facă legătura, pe jos, între Piaţa Mică, Centrul Vechi şi Piaţa Mare. Ideea a venit odată cu construirea Palatului Administrativ şi amenajarea piaţetei pietonale unde se află şi Primăria, Consiliul Judeţean şi Prefectura cunoscută astăzi sub numele de Piaţa Revoluţiei. Abia mai târziu această ideea a fost preluată şi pusă în practică de autorităţile locale, cu amenajarea primului pietonal, şi cel mai important dealtfel, Pietonalul Unirii.
” În anul 1970 a fost construit Palatul Administrativ. Ideea aceasta cu pietonalele era din anii comunismului. Proiectul a fost doar scos la lumină după 1990. În 1994 a început construţia pietonalului Unirii, la iniţiativa primarului Dumitru Chiriacescu. Apoi a fost finalizat în 2001”, spune Florin Egner.
Ultima reabilitare importantă a pietonalului a fost realizată în 2011 în timpul mandatului primarului Cătălin Flutur. De altfel pietonalul a rămas în forma sa finală, aşa cum a fost conceput atunci. Au urmat treptat după 1990 amenajarea celoralte pietonale, inclusiv reabilitatea Centrului Istoric al Botoşaniului prin fonduri europene. Plimbarea prin parcul Eminescu şi apoi pe Pietonalul Unirii oferă o experienţă aparte iubitorilor de natură dar şi de promenadă. Practic, vizitatorul se plimbă printr-o fostă pădure cu arbori seculari şi specii rare. Apoi pietonalul Unirii, cu fântâni arteziene şi aleile de castani oferă de asemenea un ambient plăcut. Interesant este şi pietonalul din Centrul Istoric, prin mijlocul unuia dintre cele mai frumoase ansambluri urbane de secol XIX păstrate în România, cu o arhitectură deosebită, inspirată din cea germană şi franceză.
Practic, o plimbare pe zona pietonalelor din Botoşani este ca un tur prin istoria oraşului. Parcul Mihai Eminescu este o fostă grădină publică veche de aproape 200 de ani, cu un lac şi foişoare de tipul celor de acum două secole. Mai mult decât atât parcul a fost vizitat de Carol I şi Ferdinand I dar şi de Mihai Eminescu care obişnuia să se plimbe alături de sora sa Harrieta. Pietonalul Unirii este mărginit de o parte şi de alta de clădiri de patrimoniu deosebit de frumoase, precum clădirea Vechii Prefecturi, Casa Zamfirache, Biserica Sfânta Parascheva, Casa Văsescu.
Totodată în apropiere se află şi casa bunicului lui Nicolar Iorga, veche de aproape 300 de ani. În Piaţa Unirii, zona imediat următoare poate fi admirată clădirea Primăriei, veche de mai bine de 160 de ani, reabilitată acum un deceniu. Totodată clădirea Prefecturii este un monument de artă din perioada comunistă. La câţiva paşi, clădirea Teatrului Mihai Eminescu, astăzi în reabilitare, veche de mai bine de 100 de ani. Nu în cele din urmă în Centrul Istoric, pot fi văzute cuptoare medievale, clădiri de secol XIX, monumente de art-nouveau şi stil eclectic francez.
”Este efectiv o întoarce în timp. O plimbare care pe lângă instituţii de cultură care pot vizitate precum Muzeul de Istorie, Galeriile de Artă sau Teatrul. Apoi sunt acele superbe case ale Botoşaniului de altădată, un oraş cochet şi deosebit de frumos. Centrul Vechi deasemenea un ansamblu urban care nu poate fi ratat.”, spune Florin Egner pentru Adevărul
(Sursă foto: Botoşani, on line)
