Ani de zile a practicat atletismul în orașul natal Botoșani, îndrumată de tatăl său, un fost boxer trecut dincolo parcă prea devreme.
A câștigat câteva găleți cu medalii, dar cum sportul nostru e siluit la greu de birocrați nepricepuți, de turme de nesimțiți și de lipsă de viziune, nimeni nu s-a găsit să o susțină material., potrivit Realitatea. net
Vai mama ei de organizare, vai de strategia noastră, trăiască bătaia de joc și ipocrizia, omagiul pe care viciul îl aduce virtuții! Așa se pierd multe talente, așa a renunțat și Andreea. Dar nu s-a resemnat fata noastră.
Cinci ani a fost poștăriță, la Botoșani, apoi la București, a participat la curse de amatori din plăcere. Muncă prost plătită, strâns din dinți, lacrimi și o promisiune făcută sieși în memoria tatălui: în toamna lui 2014 a revenit, legitimată fiind la CS Universitatea Galați. Ca să se întrețină predă ore de fitness. Andreea crede în visul ei, care e Tokio 2020, dar ea poate mult și la Rio2016.
Citește și: O tânără sportivă face cinste Botoșaniului la Rio de Janeiro
