La 34 de ani de la explozia centralei de la Cernobâl, cel mai mare dezastru din istorie provocat de om, întreaga planetă se află din nou într-o situație disperată. Deși pe 26 aprilie 1986 a explodat o centrală nucleară, iar în 2020 ne confruntăm cu o pandemie, între cele două evenimente de proporții gigantice există câteva asemănări izbitoare. Și acestea țin de modul în care se comportă autoritățile din România.
Vorbim mai exact de îngrădirea dreptului la informare. În 1986 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste – URSS a refuzat zile întregi să facă publică uriașa tragedie, chiar dacă aceasta a însemnat pierderea vieții pentru o sumedenie de oameni, al căror număr nu se cunoaște cu exactitate nici până în ziua de astăzi.
Sovieticii au recunoscut explozia abia după ce norul radioactiv a fost detectat de alte state. Chiar și atunci comunicările au fost lapidare, iar puținii oameni de știință din URSS care au avut curajul să explice autorităților gravitatea extremă a situației au avut de suferit, serviciile secrete fiind puse pe urmele lor.
Principala preocupare a regimului comunist a fost ca zile, săptămâni și luni la rând să ascundă proporțiile dezastrului, chiar dacă minciuna și omisiunea creșteau alarmant numărul îmbolnăviților și al morților. Cetățenii nu au fost informați cum se cuvine și nu și-au putut lua măsuri de precauție.
Oraşul Pripiat, din apropierea reactorului care a explodat, a fost evacuat abia la 36 de ore după accident și asta la insistențele disperate ale oamenilor de știință și după ce cadrele Partidului Comunist refuzaseră anterior strămutarea în masă de mai multe ori. Cei 50.000 de locuitorii n-au avut idee despre doza letală de radiaţii la care fuseseră expuşi.
În linii mari, autoritățile române s-au comportat asemănător celor sovietice, zile la rând locuitorii țării nefiind informați cum se cuvine.
Pe 26 februarie 2020 în România este semnalat primul caz de Covid-19. Autoritățile fac publice date în amănunt despre ”Pacientul zero”, refac traseul acestuia astfel încât fiecare român să știe dacă la un moment s-a aflat în contact cu respectivul sau în apropierea lui.
Apar noi infectați, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) creează o hartă interactivă cu toate cazurile pe județe. Fără vreun anunț ori o explicație, pe 19 martie harta devine inaccesibilă astfel încât românii nu mai pot cunoaște evoluția cazurilor din județul în care trăiesc.
A doua zi, 13 asociații civice, care militează pentru drepturile omului, solicită Guvernului să publice complet datele despre evoluția coronavirusului în România. Răspunsul vine de-a dreptul sfidător după încă o zi, din pixul secretarului de stat al Ministerului Afacerilor Interne (MAI), nimeni altul decât botoșăneanul Gheorghe Sorescu. Tocmai fostul prefect al județului în două rânduri a trimis tuturor prefecturilor o adresă prin care le interzice să mai facă publice date esențiale din județele pe care le păstoresc.
„Începând cu data de 21.03.2020, nu veți mai comunica niciun fel de informații referitoare la:
- numărul de teste COVID-19 efectuate
- numărul de persoane depistate pozitiv în urma testelor efectuate
- starea de sănătate a pacienților depistați pozitiv cu COVID-19”,
Document semnat de Gheorghe Sorescu, secretar de stat MAI.
Intrat în posesia documentului, reporterul Botoșăneanul l-a contactat pe Gheorghe Sorescu, iar oficialul guvernamental a promis în acea zi că ”problema se va rezolva în jumătate de oră”.
În realitate, ”jumătatea de oră” a durat 12 zile. În tot acest timp autoritățile centrale și locale au refuzat cu obstinație să facă publice noile cazuri la nivel de județ.
S-a ajuns astfel la situații ridicole, în care jurnaliștii botoșăneni au filmat operațiunea de preluare din Spitalul Județean a tinerei de 27 de ani infectată cu Covid-19, care ulterior a decedat, pentru a fi transportată la Iași, însă Prefectura, Consiliul Județean (căruia i se subordonează Spitalul Județean) și Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU) au refuzat să recunoască existența cazului.
Zile la rând jurnaliștii au fost contactați de cadre medicale, direct sau prin intermediari, pentru a anunța noile cazuri și pentru a pune cât de cât în gardă rudele, prietenii, colegii, cunoscuții acestora, însă Prefectura, CJ și CJSU au refuzat în continuare să confirme oficial îmbolnăvirile.
Ba mai mult, în bătaie de joc, mass-mediei locale i s-a tot retransmis comunicatul de presă al Grupului de Comunicare Strategică, la care oricum are acces întreaga populație, chiar dacă din respectivul buletin lipseau informațiile primordiale pentru botoșăneni: numărul de cazuri la nivel județean și totalul testelor efectuate.
În paralel, deși s-a dovedit că articolele din presa locală erau perfect adevărate, elocvent fiind de altfel cazul tinerei de 27 de ani care a și decedat ulterior, în loc să aducă la cunoștința publică numărul infectaților, mai mult sau mai puțin voalat unele redacții au fost amenințate cu plângeri la DIICOT și închiderea televiziunii, radioului, ziarului, în baza Stării de Urgență care deschide calea unor abuzuri incomensurabile pe această temă.
Practicile Guvernului de a ține secrete informații vitale pentru sănătatea populației sunt unicat în Europa democratică. Italia, țara care se află pe primul loc în Europa la decese din cauza Covid-19 și în primele cinci țări din lume cu peste 100.000 de infectați, a făcut și face publice date pe regiuni, fiind de notorietate faptul că Lombardia este cea mai afectată zonă administrativ-teritorială din Italia.
Pe data de 24 februarie, Italia avea deja o hartă în care oferea și câteva informații despre persoana infectată. Autoritățile peninsulare au mers însă mai departe și au creat o hartă în care se pot vedea câte cazuri sunt în fiecare oraș. De exemplu, pe 3 aprilie la ora 17:00, la Ravenna erau înregistrate 627 de cazuri, la Crotone 66, iar la Grosseto 140.
În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord s-a făcut chiar și mai mult decât atât pentru informarea populației. Acolo cetățenii au posibilitatea de a introduce codul poștal al domiciliului pe un site și de a afla informații în timp real despre răspândirea teritorială a coronavirusului, putând ști cât de aproape de casa lor s-a consemnat o îmbolnăvire. Bineînțeles că la dispoziția populației există și hărțile deja obișnuite din celelalte țări cu numărul de cazuri pe zone.
În tot acest context european, în România, prin ceea ce poate că va deveni în timp un ordin de tristă amintire semnat de botoșăneanul Gheorghe Sorescu, s-a considerat că este cazul să se ascundă populației datele despre răspândirea virusului.
Și poate cea mai importantă întrebare este: de ce contează atât de mult să se facă măcar raportări pe județe, dacă nu pe localități, și să se facă publice numărul de teste efectuate?
Motivul principal îl reprezintă tocmai protejarea populației. Inițial, când autoritățile făceau public un nou caz de infectare, aduceau la cunoștință și traseul respectivei persoane din ultimele 14 zile.
Astfel, prietenii, colegii, rudele, vecinii, dar nu numai erau cu toții puși în gardă, conștientizau faptul că ar fi putut contacta coronavirusul și că o eventuală răceală intervenită între timp ar putea să nu fie doar asta. În plus, se puteau autoizola sau măcar puteau avea o grijă mai mare la contactele cu cei din jur.
Publicarea istoricului recent al unui caz însemna inclusiv faptul că anumiți români puteau afla dacă nu cumva au fost în același avion, în același tren sau în aceeași mașină cu persoana infectată.
Sigur, autoritățile susțin că fiecare caz de infectare depistat este urmat de o anchetă epidemiologică, dar ce încredere poți să ai în astfel de investigații medicale într-o perioadă cu sute de noi cazuri zilnice la nivel național în condițiile în care primul pacient cu Covid-19 ajuns la Spitalul Județean Botoșani a adus și infectarea în masă a medicilor și asistenților? Și aceasta după ce doi medici specialiști au susținut inițial că nefericita tânără NU are coronavirus. Practic, sistemul medical botoșănean a picat la primul caz de coronavirus ajuns la spital.
Dincolo de toate acestea, strategic pur și simplu secretizarea datelor despre răspândirea teritorială a infecției reprezintă o gafă uluitoare a autorităților. Iar elocvent este ceea ce s-a întâmplat la Botoșani.
Zile la rând Botoșaniul a avut oficial un singur caz de infectare, un bărbat carantinat la Hotel Premier, care oricum fusese transferat la Iași. Oficial deci, pe teritoriul județului nu mai exista vreo persoană infectată, deși presa a prezentat imagini cu o altă persoană infectată preluată cu izoleta pentru a fi transportată la Iași.
În condițiile în care oficial în întreg județul nu mai exista nici măcar un singur om infectat, cum să asculte botoșănenii indicațiile autorităților de a nu ieși din locuințe decât până la serviciu sau pentru deplasări neapărat necesare dacă Botoșaniul în statistici era un județ sută la sută curat?
Gravitatea comportamentului autorităților române a stârnit și îngrijorarea organismelor europene. OSCE (Organization for Security and Co-operation in Europe), a transmis României:
“Dispozițiile decretului de urgență, așa cum arată astăzi, prezintă un risc de restricționare nejustificată a activității jurnaliștilor, de autocenzură pentru actorii media care încearcă să informeze publicul, și ar putea fi chiar contraproductivă. Mass-media și jurnaliștii independenți au un rol important în lupta împotriva dezinformării, în special online, și nu ar trebui să fie restricționate în mod necorespunzător în raportarea lor asupra pandemiei”.
Peste 250 de jurnaliști din întreaga țară s-au unit și au cerut pe 2 aprilie Guvernului renunțarea la practicile dictatoriale.
”Este vital ca la nivel local să fie înființate, la nivelul celulelor de criză locale, departamente de comunicare care să fie mandatate să ofere jurnaliștilor informații în timp real. Blocada informațională instituită de autoritățile publice din România este fără precedent. Legea accesului la informațiile de interes public este încălcată și prin aceasta, se încalcă și dreptul fundamental al cetățenilor de a fi informați. Într-o perioadă de criză, obligația autorităților de a fi transparente și de a oferi cetățenilor, și prin intermediul mass-media, informații este una fundamentală”,
Scrisoare trimisă de Centrul de Jurnalism Independent.
Marile forțe politice din România, PSD, USR și chiar PMP, care are reprezentanți în Guvern și susține oficial Cabinetul Orban, au cerut tot mai apăsat desecretizarea datelor referitoare la incidența bolii în plan județean.
Confruntat cu un asemenea val de proteste, atât din teritoriu, cât și din București, dar și din afara țării, chiar pe 2 aprilie Guvernul a făcut din nou publică situația pe județe.
În schimb, ca pe vremea sovieticilor care ascundeau date despre efectele exploziei de la Cernobâl, este în continuare ținut la secret numărul de teste făcute la Botoșani astfel încât cei 400.000 de locuitori ai județului nu pot ști dacă numărul de cazuri este cel anunțat pentru că într-adevăr atâția oameni infectați avem sau pentru că se fac extrem de puține teste? Pe 11 aprilie s-au făcut publice câteva date privind testările, dar incomplete, privind doar cadrele medicale. Oricum, informațiile privind numărul de teste efectuate la Botoșani lipsesc din buletinul zilnic trimis de Prefectura Botoșani.
Dezastrul pe care îl poate provoca cenzura s-a observat mai bine ca oriunde tocmai într-o țară comunistă. Primul caz de coronavirus din Wuhan a fost descoperit pe 17 noiembrie. Autoritățile chineze l-au recunoscut însă abia pe 20 decembrie, când metropola asiatică avea deja 60 de bolnavi.
De altfel, organizația Reporters sans frontieres (RSF), a acuzat direct regimul de la Beijing că infecția cu coronavirus a devenit pandemie tocmai pentru că presa chineză nu este liberă. De altfel, China se situează pe locul 177 dintr-un total de 180 de ţări în Clasamentul mondial al RSF privind libertatea presei în 2019, se arată într-un comunicat al organizației non-guvernamentale citat de Agerpres.
Potrivit comunicatului, RSF demonstrează că, fără controlul şi cenzura impuse de autorităţi, presa chineză ar fi informat mult mai devreme publicul despre gravitatea epidemiei de coronavirus, salvând mii de vieţi şi evitând – poate – pandemia. RSF citează și o analiză publicată în 13 martie, potrivit căreia cercetători de la Universitatea din Southampton au sugerat că numărul cazurilor de coronavirus în China ar fi putut fi redus cu 86% dacă măsurile de luptă împotriva epidemiei, luate în China începând din 20 ianuarie, ar fi fost puse în aplicare cu două săptămâni mai devreme, mai notează Agerpres.
Parlamentul European estimează la 200.000 numărul oamenilor care și-au pierdut viața din cauza exploziei reactorului 4 al centralei nucleare de la Cernobâl. Iar efecte nefaste continuă să apară și se vor resimți zeci și zeci de ani.
În statisticile sovietice, actual rusești, doar 47 de victime au fost recunoscute oficial.
Iar explozia a avut loc după un lanț de erori umane determinate în esență de dorința exagerată a unor directori ai centralei de a avansa pe scară ierarhică. Au ignorat protocoalele și au produs un dezastru planetar.
Pe 1 aprilie, de la cabinetul secretarului de stat Gheorghe Sorescu ni s-a transmis, neoficial bineînțeles, despre blocada informațională că, ”el doar a semnat, decizia s-a luat de mult mai sus”.
Nici un cuvânt despre vreo posibilă împotrivire.
Ca și la Cernobâl, funcția a fost mai importantă.
Istoria are caracter de ciclicitate, dar unii se încăpățânează totuși să nu învețe nimic din ea.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
