Ce mai inventează persoanele private de libertate pe perioada detenţiei? Alcool din pastă de dinţi şi zahăr, halucinogene cu scrum de ţigară, zaruri turnate din cutiile aruncate de detergent, şişuri din plastic sau din elementele metalice de la pat, chibrite “de viaţă lungă” din hârtie igienică, cuie bătute în cap după o “dezinfectare” prealabilă, piese de şah din pâine: sunt doar câteva din “inovaţiile” oamenilor aflaţi în penitenciare, scrie publicaţia evz.ro.

De la Timişoara şi Botoşani până la Poarta Albă şi Jilava, o mulţime pestriţă de oameni condamnaţi de instanţele judecătoreşti populează spaţii concentraţionare mai mult sau mai puţin echipate la standardele europene. Penitenciarele devin “şcoli ale vieţii”, unde vieţaşii” (condamnaţii la pedepse maxime) sau “bididiii” (tinerii proapspăt sosiţi la închisoare) învaţă unii de la alţii trucuri ieftine, care ar putea să compenseze lipsurile materiale.
Aici, nimic nu este întâmplător: de-a lungul timpului, generaţiile de puşcăriaşi s-au completat una pe alta, creând un stufos “folclor” de… gherlă. Sursele noastre susţin că, în penitenciarele româneşti, cazurile de fabricare artizanală a alcoolului de către deţinuţi au fost şi rămân numeroase, fiind tolerate pe alocuri. “Mai închidem ochii, dependenţa de alcool îi înnebuneşte pe unii. Dacă-i laşi să se intoxice cu mizeriile alea, nu mai ai probleme cu ei, vei avea liniştea asigurată”, ne-a spus o sursă din cadrul sistemului penitenciar.

Frecvent, amatorii de “ţuică de bulău” folosesc oale sustrase de la bucătărie, iar ca materie primă stochează mai mult timp marmelada de la masa de dimineaţă, fructele sau compoturile aduse de vizitatori. ”Sunt, de asemenea, mulţi care îşi fabrică alcool dintr-un amestec de pastă de dinţi, zahăr şi apă. Care e mai înstărit şi are şi parfum sau ceva pentru după ras, un after-shave, amestecă în pasta de dinţi şi obţine un super-alcool”, a definit sec o altă “reţetă” aceeaşi sursă.
Zaruri din cutii de detergent
Imaginaţia deţinuţilor pare să nu aibă limite când trebuie să îşi asigure stricul necesar al vieţii de zi cu zi. “Când nu au ţigări, unii dintre pârnăiaşii fără bani adună frunze, presară în interior rumeguş de lemn râcâit de la cerceveaua ferestrelor şi fumează amestecul ăsta iute!”, ne-au relatat sursele noastre. Ţigara este unitate de schimb universală la penitenciar şi s-au văzut cazuri când pasionaţii de “iarba dracului” şi-au cedat hainele în plină iarnă pentru un pachet de ţigări.
Dacă nu au chibrituri suficiente, deţinuţii fac un sul foarte lung din hârtie igienică, îl răsucesc subţire, îl întind pe podea şi îl aprind la un capăt. Datorită contactului cu podeaua rece, un astfel de fitil poate arde mocnit ore întregi, fără ca deţinuţii să mai irosească beţele de chibrit.
Când îşi fac zaruri pentru jocul de barbut, oamenii decupează, cu un şiş rudimentar, (o bucăţică de tablă sau de plastic dur, ascuţite timp îndelungat de un perete betonat) din cutii metalice de conserve şi confecţionează un soi de cubuleţe improvizate. După aceea, topesc o cutie de detergenţi, toarnă plasticul topit înăuntrul cuburilor şi îl lasă să se întărească. Scot apoi formele din plastic, le finisează prin frecarea de o suprafaţă dură şi le imprimă punctele cu un vârf înroşit la chibrit, pe care le colorează apoi cu ceară de lumânare.
Unii dintre ei sunt foarte pricepuţi, au executat adevărate capodobere. Pentru petrecerea timpului liber, “intelectualii” celulelor preferă şahul, iar nevoia îi învaţă şi aici: când nu au piesele de şah, ei le modelează din miez de pâine.

Cuiele din cap şi “fierul din alimentaţie”
De regulă, “moaşele” din penitenciarele României sunt recrutate dintre deţinuţii care au cea mai mare vechime în celulă. “Moaşa” îi asistă pe acei deţinuţi care, din anumite motive (doresc să ajungă la infirmerie sau în atenţia presei) anunţă că îşi vor înfige voluntar cuie în cap- practică larg răspândită în penitenciarele României.
Din acel moment, un deţinut vârstnic va prelua controlul: el va dezinfecta cuiul la flacăra unui foc improvizat, va înfige cuiul cu precauţie în fruntea deţinutului într-un punct unde vârful metalic nu poate afecta creierul şi va avea grijă să taie floarea cuiului ca să nu poată fi extras imediat după sosirea gardienilor. “Nu le pasă. Cuiul bătut în frunte intră la automutilări şi asta, normal, îi trimite direct la infirmerie. Asta vor ei, în afara celulei, să poată trage sforile. Dacă-i întrebi de ce au făcut-o, unii glumesc şi zic că aveau nevoie de fier în alimentaţie, în organism”, ne-a explicat sursa noastră. (Evenimentul Zilei).