De două ori pe an: pe 15 ianuarie şi 15 iunie, Botoşaniul capătă ceva în plus, devine un altfel de oraş faţă de restul anului, îi dispare brusc tristeţea de pe chip şi câştigă o aură aparte. Acest fapt i se datorează lui Mihai Eminescu , al cărui spirit încă protejează aceste ţinuturi. Minune, în aceste zile răutăcioşii îşi muşcă limba, ranchiunoşii îşi potolesc pornirile, iar omul de rând uită de necazuri şi de criză şi se gândeşte pentru câteva momente la marele poet. Pentru două zile la Botoşani numărul poeţilor pe metru pătrat creşte simţitor, devine zona cu cea mai mare concentraţie de spirit liric din întreaga ţară. Cele mai mari personalităţi ale vieţii literare păşesc cu emoţii în aceste locuri. Este îndreptăţită ideea ca 15 Ianuarie să fie „Ziua Naţională a Culturii Române” şi ora exactă în cultura română să fie dată din leagănul copilăriei marelui poet, cel care a materializat acest lucru a fost Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii.
Sincer, am fost martorul unui moment mai puţin obişnuit pentru zilele noastre, aleşii noştri locali, mă refer atât la primarul oraşului Botoşani, Cătălin Flutur, cât şi la preşedintele Consiliului Judeţean, Mihai Ţâbuleac, şi-au ridicat pălăriile în faţa sublimului, scriitorii prezenţi s-au simţit respectaţi şi în acelaşi timp onoraţi de deschiderea pe care au cei doi pentru actul de cultură. A apărut soarele şi peste aceste meleaguri, s-a dus timpul trepăduşilor politici care privesc actul cultural ca pe o povară. Ferească Dumnezeu ca judeţul nostru să intre pe mâinile unui oier, ar fi capabil să-l facă uitat pe marele poet, şi-ar muta stâna de la Suliţa la Ipoteşti! După cum ştim Mihai Eminescu nu i-a iubit pe politicieni, a dus-o extrem de rău din cauza lor, i-au făcut zile negre, l-au jignit de câte ori au avut ocazia, dar nu s-a lăsat intimidat, i-a urecheat, i-a „complimentat” cu tot felul de epitete, i-a ţinut numai în croşee. Din această luptă, de cele mai multe ori, a ieşit sleit de puteri, dar cuvântul i-a lucit în permanenţă ca un bisturiu în numele adevărului. Iată, au apărut politicieni dispuşi să-i facă dreptate marelui poet! Îmi ridic pălăria în faţa acestor oameni. E un lucru mai mult decât lăudabil faptul că politicienii care conduc urbea şi judeţul au înţeles că singurul bun autentic al acestor locuri, validat de timp, este cultura, acest premiu adaugă an de an câte o piatră preţioasă pe coroana de lauri de pe fruntea acestor ţinuturi. Şi laureatul din acest an, echinoxistul Ion Mircea, va aduce un plus de strălucire municipiului nostru.
E timpul să privim cu mândrie spre Ipoteşti şi Botoşani, să ne închinăm pentru o clipă spiritului marelui poet!
Lucian ALECSA
