Este ştiut faptul că-n politică mai multe lucruri se ascund decât se spun, în culise se mănâncă o cu totul altă ciorbă decât cea pe care ne-o servesc nouă politicienii, în permanenţă există un „ceva” ţinut la secret care de fapt constituie partea grea a politicii, au cunoştinţă de ea doar mahării partidelor. Şi în situaţia de faţă când ţara e în pragul exploziei există un „film interzis publicului larg” care a accentuat şi mai mult lupta de pe scena politică.
Acum să vă prezint o scenă din acest spectacol murdar ce-i are drept protagonişti pe liderii partidelor implicate în dispută, iar ca figuranţi pe protestatarii cărora le-a ajuns cuţitul la os. După cum s-a văzut opoziţia a încercat prin toate mijloacele să confişte protestele. Mai întâi au recurs la tactica de aşteptare şi de incitare la violenţă, ceea ce în primele zile, cu ajutorul ultraşilor, le-a reuşit doar pe jumătate deoarece nemulţumiţii au sesizat la timp manevra şi au făcut un pas în spate. A doua încercare l-a avut protagonist pe Crin Antonescu, acesta a comis imprudenţa de-a politiza în mod oficial protestele, mobilizând liberali din toată ţara. Şi de această dată a sfârşit în genunchi. Cei de la putere au stat în aşteptare, asemenea unor laşi sadea, singurul care a reacţionat într-un mod nefericit a fost ministrul de Externe, Teodor Baconschi acuzându-i pe unii protestatari de huliganism, lucru ce i-a fost fatal lăsându-se cu demiterea sa. Aruncarea lui Baconschi din Guvern era de mult aşteptată, UNPR de câteva luni viza ministerul de Externe, impulsul necontrolat al ministrului a constituit o gură de oxigen pentru Emil Boc.
Acum să vă prezint scenariul care a aţâţat lupta dintre opoziţie şi putere. La început de an atât premierul Emil Boc cât şi preşedintele Traian Băsescu au anunţat îngheţarea salariilor şi pensiilor până spre vară, punând această dură măsură pe seama crizei. Opoziţia a părut satisfăcută de decizia celor de la putere, drumul spre guvernare se nivelează de la sine, aşa că s-au culcat pe-o ureche, n-au gândit să vină cu-o ofertă de guvernare viabilă către popor, s-au limitat să-l sâcâie din când în când pe Traian Băsescu. Lucrurile nu stau chiar cum au gândit liderii opoziţiei, de vreo câteva săptămâni reprezentantul FMI pentru România a dat dezlegare, e adevărat, nu în mod public, ca salariile şi pensiile să fie mărite în funcţie de creşterea economică. Este ştiut faptul că statisticile pot prinde burţi pe timpul anului aşa că oricând guvernanţii puteau umfla niţel creşterea economică pentru a mări salariile şi pensiile. Opoziţia de îndată a simţit că Emil Boc pregăteşte o mică bombă, o revenire a salariilor la nivelul anului 2008, astfel PDL-ul şi-ar recupera vreo 5 procente de care ar avea nevoie pentru a rămâne în continuare la guvernare. Mulţi vor spune că-n ultimele 6 luni de mandat nu se pot aplica măriri salariale. Da, dar în acest caz este vorba doar de reveniri salariale, ceea ce ar fi legal. Atenţie, cu ochii pe Guvern!
Lucian ALECSA
