Reportaj
Când viaţa-i floare la ureche te prinde cutremurul şi te bagă în pământ pentru totdeauna – VIDEO & GALERIE FOTO

Te-ai fi gândit că „plâng şi pietrele”, numai că în acest colţ de Românie nu prea-s pietre, drumul de la casă şi până la Biserica Sfântul Dimitrie e de-un asfalt cum tare l-ar mai vrea botoşănenii pe Primăverii. Şi pietrele oricum nu plâng, iar figura asta de stil a devenit o banalitate de când a fost băgată în atâtea texte. Iar lacrimile sunt cu precădere la căpătâiul Maricicăi Iosub, acolo unde veghează tatăl, cei trei fraţi şi cele două surori.

Fata cu floare la ureche

Mama îi veghează pe toţi din ceruri de mai bine de zece ani. În faţa tuturor zâmbeşte frumos tocmai ea. Are o floare la ureche şi multă verdeaţă de jur împrejur. Şi o bandă neagră pe tabloul din care zâmbeşte. În spatele ei zeci de copii duc coroane, unele mai mari şi decât ei. Nişte băieţaşi viu coloraţi, în pantaloni scurţi, cu „cămeri” în mâini, îi tot dirijează. Filmarea trebuie să iasă perfect, dă-o încolo de durere. Şi, oricum, copiii ăştia nu plâng. La un moment dat se enervează şi preotul: „băi presa, lăsaţi copiii în pace, aţi făcut două-trei poze, gata de-acum”. Fiecare cu treaba lui. Este doar încă o știre care trebuie să stoarcă lacrimi.

Susurul ”sălii”

Restul cortegiului pare o masă neagră şi inertă. Nu plânge nimeni, nu râde nimeni şi nici de vorbit nu se prea… grăieşte. Tatăl, fraţii şi surorile plâng în şoaptă. Parcă n-ar vrea să deranjeze somnul de veci al celei care până acum câteva zile muncea în Amatrice şi care după câţiva ani a revenit acasă în sicriu.
La fiecare poartă oamenii ies să întâmpine înmormântarea. Printre ei şi câţiva angajaţi ai Primăriei care tocmai au devorat câteva pizza la care au asortat nişte sos în sticle de apă plată. Iar o să se supere un coleg pe mine, dar îmi creează senzaţia unei scene la care spectatorii stau pe margine. Doar că nu aplaudă. De vorbit însă vorbesc, e un susur exact ca într-o sală.

Comportament politic(os)

Drumul până la biserică e lung. Mă tot uit în stânga, în dreapta după ăl mai mare reprezentant al Guvernului în judeţ, fiindcă primisem comunicat că la 11:00 e la înmormântare. Şi nu e. Şi culmea, după, am primit şi comunicat c-a fost. Dar a plecat înainte de „ultimul drum”. Bine c-a apucat însă să facă vreo două poze. Adică în felul lui politic(os) a fost alături de familia îndurerată.

6, 10 ,13

E tare la cald la Avrămeni, soarele parcă descompune asfaltul. „Eiii, îi proaspăt pus. Anu’ ista, c-o fost alegerile. De-acum pisti vreo patru ani”, spune o avrămeancă ce aşteaptă cortegiul la poarta bisericii. Acolo încep contrazicerile între sătence. Păi cine m-a pus să întreb a câta soră era Maricica? „A doua”, „ba nu, era cea mai mare”. „Aaa, stai aşă, dintre tăţî fraţî sau dintri surori întrebi matali?” Se apropie cortegiul şi avrămencele s-au pus de acord: un frate Costel este cel mai mare din toţi cei şase, iar apoi urma Maricica. „Cea mai mică este şi ea femeie la casa ei”. Dar mama? „O murit de acum vreo zăci ani”. „Şi zăci tu, are 13”.

„Di Palma Anna Maria – Poggio Sannita”

Bat clopotele, iar o femeie duce dorul vechiului clopotar. „Avem unul pi vremuri, când trăje clopotili s-auză până la Vlaicu”, satul vecin Avrămeniului. Problema nu-i însă la clopotar, ci la clopot, mă lămureşte o pensionară. „Era al clopot aşeala, că l-o luat şi l-o dus în altă parte, aista îi altu’”.
Se înmulţesc tricourile şi cămăşile negre de pe lângă lăcaşul de cult. Unii au abandonat cortegiul şi-au venit pe-o scurtătură. Dar ajunge şi cortegiul, precedat de o maşină a Poliţiei. Clopotarul a prins parcă puteri. Sicriul este coborât dintr-o maşină inscripţionată în italiană: „Di Palma Anna Maria – Poggio Sannita”. Ironia sorţii… Să pleci din Avrămeni să munceşti în Amatrice, să nu mai vii câţiva ani acasă, să ajungi între scânduri, iar maşina mortuară să aibă inscripţii în limba italiană.

E... floare la oreche

Băiatul cu tabloul Maricicăi, tânăra care n-a apucat să se căsătorească, se opreşte puţin în poarta bisericii. Maricica zâmbeşte în continuare, iar floarea încă o are dată după ureche. C-aşa-i viaţa asta pentru unii, munceşti până ce nu mai ştii de tine şi te găseşte el un cutremur şi te îngroapă la propriu şi la figurat, de parcă viaţa asta ar fi… floare la ureche.  

 

VEZI ȘI:

ACUM : Lumea plânge după fata cu ochi albaștri omorâtă de moloz – GALERIE FOTO

Un botoșănean a mutat o casă din Bucovina în Botoșani și a făcut un colț de rai pe care-l pune la dispoziție GRATUITGALERIE FOTO & VIDEO
Gheorghe Iavorenciuc, sensibilul incurabil care s-a regăsit mai degrabă printre iubitorii de frumos, decât în politică. A ieșit din viața publică și a rămas în umbră lucrând la visul lui care i-a devenit realitate după trei ani de muncă.
REPORTAJ: Casa de copii cu piscină - distracție în apă, dar și camping cu cortul – GALERIE FOTO
Ideea a pornit de la o străfulgerare de moment: ce ar fi dacă…? A prins contur și după câteva telefoane s-a concretizat în poate unul dintre cele mai frumoase cadouri ce putea fi făcut unor copii speciali. Fetele de la Centrul Prietenia din municipiul Botoșani au din această vară o piscină în curte în care se distrează și se răcoresc în zilele caniculare.
O zi în MAȘINA Poliției pentru un civil! MISIUNE de patrulare în orașul liniștit, cu miros de tutun, de la furt la apel pentru geamuri sparte la mașină – GALERIE FOTO VIDEO
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
REPORTAJ în bucătăria unde se gătesc TONE de ciorbe pentru sute de botoșăneni– GALERIE FOTO
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
Jumătate de viață în rulotă - omul care aduce bâlciul de 50 de ani: De la o mașină de vată de zahăr la un parc de distracții de calibru
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
Noaptea de Înviere în camera de gardă cu fel și fel de bolnavi: FĂRĂ ouă roșii si cu Lumină adusă uneori chiar de pacienți
Sărbătorile Pascale înseamnă pentru mulți dintre noi timp petrecut cu familia, mers la Înviere,  ciocnit ouă roșii. În schimb, pentru personalul din Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), sărbătorile sunt o perioadă dificilă și asta pentru că sute de persoane ajung la spital din varii motive, unele mai întemeiate, altele ilare.
REPORTAJ: Femeile (ne)observate din spitale care sunt cel mai aproape de bolnavi: Una a fost luată acasă de-un pacient
Nu de puține ori dăm importanța cuvenită doar medicilor sau asistenților și uităm de unele persoane care zilnic au grijă de pacienți chiar dacă în mod diferit, muncesc din greu și poate nu se bucură de aprecierea celorlalți. Astăzi, este despre ele, infirmierele de la Spitalul Județean Mavromati.
Zeci de sri lankezi aduși la Botoșani de un om de afaceri italian: Le-a dat loc de muncă, casă și masă, dar și câte un nume românesc – FOTO & VIDEO
Sri Lanka. O privire rapidă pe Wikipedia, pentru că numele sună cunoscut, dar detaliile lipsesc. Este o țară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian cu capitala în Colombo. Țara are o populație de aproximativ 21 de milioane de locuitori. 44 dintre sri lankezi au ajuns tocmai la Botoșani, la 10.000 de kilometri distanță de casă aduși, într-un paradox dulce-amărui, de un italian. Iar de aici, începe farmecul acestui articol.
REPORTAJ: Ambulanța a ajuns bătaia de joc a unora: Medici chemați să salveze saci de gunoi, agresați sau confundați cu taximetriștii: Veniți și vi-l luați că e mort
Botoșănenii, fie că sunt bolnavi sau nu, sună cu încredere la 112. Vorbim despre o încredere dusă uneori la extrem. Și astfel, din nefericire, medicii botoșăneni se confruntă cu tot mai multe afecțiuni închipuite ale pacienților.
IATĂ mâinile unui copil din Botoșani! POVESTEA puștiului care la 11 ani culege urzici pentru a-și ajuta mama și frații orfani de tată - GALERIE FOTO
Unii copii își doresc cel mai nou telefon apărut pe piață, alții nici măcar nu știu cum arată. Unii copii muncesc pentru a se întreține, alții nici nu știu ce înseamnă asta. Sunt copii și copii, unii mai fericiți decât alții, ”cu sau fără copilărie”.
REPORTAJ în comuna păzită de cadrele MAI de cel mai feroce dușman invizibil: oamenii stau treji noaptea, animalele băgate în „groapa comună” – FOTO&VIDEO
Comuna „maternitate” de unde a pornit primul focar de pestă porcină africană din județul Botoșani este în continuare sub asediu. Cei care o apără sunt vizibili de la depărtare, dușmanul este însă unul nevăzut, sperie localnicii, fie că vorbim despre pădurile cu copaci anemici sau propriile cotețe unde oamenii și-au crescut porcii.
CÂT de mult te schimbă pușcăria: de la trafic de persoane, la quilling și lecții pentru adolescenți – REPORTAJ din Penitenciarul Botoșani – GALERIE FOTO
Penitenciarul Botoșani este locul unde se descoperă multe talente, abilități, aptitudini. Da, desigur, este și un loc al oamenilor răi, dar care se pot transforma în ființe umane altruiste, conștiente de ceea ce au făcut în trecut… sau nu. Astăzi am ales să ne concentrăm pe partea pozitivă a poveștii despre tot ce înseamnă detenție.
Eminescu? – „Nu știm cine a fost…” REPORTAJ în orașul poetului nepereche „uitat” de tinerii botoșăneni
15 ianuarie 2019 - Ziua Culturii Naționale, dar și ziua în care se împlinesc 169 de ani de la nașterea la Botoşani a poetului nepereche, Mihai Eminescu. Poate pare surprinzător, dar există botoșăneni și mai cu seamă tineri care habar nu au cine a fost Mihai Eminescu.
Lacrimi, îmbrățișări lungi, dar și încurajări, căci STRĂINĂTATEA îi așteaptă: Sute de botoșăneni pleacă spre alte țări după sărbători – GALERIE FOTO
Orașul nostru rămâne din ce în ce mai gol și trist. Sute de botoșăneni au plecat spre Italia, Germania sau Anglia după sărbători, pentru a-și croi un trai mai bun. În fiecare an, luna ianuarie este cea mai tristă pentru botoșănenii care sunt nevoiți să se despartă de casă pentru a-și relua activitatea la locul de muncă, care din păcate, este la mii de kilometri de cei dragi.
REPORTAJ dinăuntrul durerii: Drama pacienților de la Mavromati loviți de cea mai grea boală - Forța trebuie să vină din tine
Dimineața zilei de 21 noiembrie 2018, Secția de Oncologie a Spitalului Județean Mavromati... O liniște apăsătoare domnește pe holuri și în saloane. Pentru cei mai mulți dintre pacienți este liniștea dinaintea furtunii. În timp ce un bărbat tocmai și-a dat sfârșitul în salon, alți zeci de pacienți se luptă cu o boală nemiloasă – cancerul. 
Liceul „din provincie” care a făcut 500.000 de euro în trei ani: Trebuie să supravieţuim, dacă nu facem ceva, în câţiva ani noi dispărem - GALERIE FOTO
Veste mare pentru liceul din cel mai sudic orăşel al judeţului: proiectul „Optimizarea instruirii practice în context european” depus în cadrul Programului Erasmus Plus a fost admis la finanţare.
Omul – spectacol: peste 1.000 de show-uri de la Botoşani şi până la Venezia, din comunism şi până în mileniul 3 cu cei mai mari artiști ai României
Spre sfârşitul anilor ’80 făcea cursuri la Şcoala Populară de Arte. Aşa l-a cunoscut pe Ion Ilie, pe atunci director al Filarmonicii de Stat Botoşani, care observându-i ideile de spectacole şi simţindu-i înclinaţia spre impresariat i-a propus să vină pe acest post la prestigioasa instituţie de cultură.
Afaceri cu cerul! Preotul faianțar - electrician care a ridicat o casă nouă unei familii rămasă fără acoperiș deasupra capului - VIDEO & GALERIE FOTO
O poveste emoționată vine de la capătul județului. În comuna Călărași o familie a rămas fără casă în primăvara acestui an din cauza unu incendiu.
Aventură la spălătoria care-ți curăță mașina până te apucă nervii: ori interior, ori exterior că-i greu amândouă
S-a încălzit brusc, de la zăpadă am trecut repejor la ”mâneci scurte”, așa că merg și eu ca tot omul să schimb anvelopele. Și zic apoi, ”hai să o și spăl”. Gravă eroare!
REPORTAJ în România nimănui și copiii sacrificați ai județului: Două fete care vor să învețe, retrase de mamă de la școală – GALERIE FOTO
La fix 40 de kilometri distanță de municipiul Botoșani se află comuna Cordăreni. Undeva dincolo de Dorohoi, drumul cu mașina este unul anevoios, nu din cauza a cine știe ce obstacole, ci doar a gropilor care fac distanța până acolo să fie parcursă în mai bine de o oră.
kalapod.net%20
starshiners.ro%20
Sondaj
Cu cine votați în turul II al alegerilor prezidențiale?
Klaus Iohannis
Viorica Dăncilă
Declaraţia zilei
”Încrederea și votul cetățenilor din comuna Păltiniș înseamnă enorm pentru mine și nu face decât să-mi întărească convingerile că vom izbăvi împreună pentru comunitatea noastră. Mulțumesc tuturor pentru încredere, ...
astratex.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.7669 lei
USD
Dolarul SUA
4.3343 lei
CHF
Francul elveţian
4.3832 lei
GBP
Lira sterlină
5.5740 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9887 lei
XAU
Gramul de aur
204.6051 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2472 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4287 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9446 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2672 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1866 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6380 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2019 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.