Reportaj
Când viaţa-i floare la ureche te prinde cutremurul şi te bagă în pământ pentru totdeauna – VIDEO & GALERIE FOTO

Te-ai fi gândit că „plâng şi pietrele”, numai că în acest colţ de Românie nu prea-s pietre, drumul de la casă şi până la Biserica Sfântul Dimitrie e de-un asfalt cum tare l-ar mai vrea botoşănenii pe Primăverii. Şi pietrele oricum nu plâng, iar figura asta de stil a devenit o banalitate de când a fost băgată în atâtea texte. Iar lacrimile sunt cu precădere la căpătâiul Maricicăi Iosub, acolo unde veghează tatăl, cei trei fraţi şi cele două surori.

Fata cu floare la ureche

Mama îi veghează pe toţi din ceruri de mai bine de zece ani. În faţa tuturor zâmbeşte frumos tocmai ea. Are o floare la ureche şi multă verdeaţă de jur împrejur. Şi o bandă neagră pe tabloul din care zâmbeşte. În spatele ei zeci de copii duc coroane, unele mai mari şi decât ei. Nişte băieţaşi viu coloraţi, în pantaloni scurţi, cu „cămeri” în mâini, îi tot dirijează. Filmarea trebuie să iasă perfect, dă-o încolo de durere. Şi, oricum, copiii ăştia nu plâng. La un moment dat se enervează şi preotul: „băi presa, lăsaţi copiii în pace, aţi făcut două-trei poze, gata de-acum”. Fiecare cu treaba lui. Este doar încă o știre care trebuie să stoarcă lacrimi.

Susurul ”sălii”

Restul cortegiului pare o masă neagră şi inertă. Nu plânge nimeni, nu râde nimeni şi nici de vorbit nu se prea… grăieşte. Tatăl, fraţii şi surorile plâng în şoaptă. Parcă n-ar vrea să deranjeze somnul de veci al celei care până acum câteva zile muncea în Amatrice şi care după câţiva ani a revenit acasă în sicriu.
La fiecare poartă oamenii ies să întâmpine înmormântarea. Printre ei şi câţiva angajaţi ai Primăriei care tocmai au devorat câteva pizza la care au asortat nişte sos în sticle de apă plată. Iar o să se supere un coleg pe mine, dar îmi creează senzaţia unei scene la care spectatorii stau pe margine. Doar că nu aplaudă. De vorbit însă vorbesc, e un susur exact ca într-o sală.

Comportament politic(os)

Drumul până la biserică e lung. Mă tot uit în stânga, în dreapta după ăl mai mare reprezentant al Guvernului în judeţ, fiindcă primisem comunicat că la 11:00 e la înmormântare. Şi nu e. Şi culmea, după, am primit şi comunicat c-a fost. Dar a plecat înainte de „ultimul drum”. Bine c-a apucat însă să facă vreo două poze. Adică în felul lui politic(os) a fost alături de familia îndurerată.

6, 10 ,13

E tare la cald la Avrămeni, soarele parcă descompune asfaltul. „Eiii, îi proaspăt pus. Anu’ ista, c-o fost alegerile. De-acum pisti vreo patru ani”, spune o avrămeancă ce aşteaptă cortegiul la poarta bisericii. Acolo încep contrazicerile între sătence. Păi cine m-a pus să întreb a câta soră era Maricica? „A doua”, „ba nu, era cea mai mare”. „Aaa, stai aşă, dintre tăţî fraţî sau dintri surori întrebi matali?” Se apropie cortegiul şi avrămencele s-au pus de acord: un frate Costel este cel mai mare din toţi cei şase, iar apoi urma Maricica. „Cea mai mică este şi ea femeie la casa ei”. Dar mama? „O murit de acum vreo zăci ani”. „Şi zăci tu, are 13”.

„Di Palma Anna Maria – Poggio Sannita”

Bat clopotele, iar o femeie duce dorul vechiului clopotar. „Avem unul pi vremuri, când trăje clopotili s-auză până la Vlaicu”, satul vecin Avrămeniului. Problema nu-i însă la clopotar, ci la clopot, mă lămureşte o pensionară. „Era al clopot aşeala, că l-o luat şi l-o dus în altă parte, aista îi altu’”.
Se înmulţesc tricourile şi cămăşile negre de pe lângă lăcaşul de cult. Unii au abandonat cortegiul şi-au venit pe-o scurtătură. Dar ajunge şi cortegiul, precedat de o maşină a Poliţiei. Clopotarul a prins parcă puteri. Sicriul este coborât dintr-o maşină inscripţionată în italiană: „Di Palma Anna Maria – Poggio Sannita”. Ironia sorţii… Să pleci din Avrămeni să munceşti în Amatrice, să nu mai vii câţiva ani acasă, să ajungi între scânduri, iar maşina mortuară să aibă inscripţii în limba italiană.

E... floare la oreche

Băiatul cu tabloul Maricicăi, tânăra care n-a apucat să se căsătorească, se opreşte puţin în poarta bisericii. Maricica zâmbeşte în continuare, iar floarea încă o are dată după ureche. C-aşa-i viaţa asta pentru unii, munceşti până ce nu mai ştii de tine şi te găseşte el un cutremur şi te îngroapă la propriu şi la figurat, de parcă viaţa asta ar fi… floare la ureche.  

 

VEZI ȘI:

ACUM : Lumea plânge după fata cu ochi albaștri omorâtă de moloz – GALERIE FOTO

La drum, la braț cu ecoul bastonului alb: Strigau „chiorul, chiorul” și mă orientau în direcții greșite

Botoșăneanul continuă proiectul unicat în mass-media din această parte a țării și derulat în colaborare cu filiala județeană a Asociației Nevăzătorilor din România (ANR) publicând texte scrise de nevăzătorii botoșăneni pentru Concursul „Botoșani, orașul în care trăiesc!”.

TULBURĂTOR: Botoșaniul văzut prin ochii unei tinere... nevăzătoare: Botoşani, oraşul copilăriei mele

În colaborare cu filiala județeană a Asociației Nevăzătorilor din România (ANR), Botoșăneanul demarează astăzi un proiect unicat în mass-media din această parte a țării. Timp de mai bine de o lună, în fiecare week-end, vom publica articole despre oraș scrise de persoane pentru care ”lumina ochilor” este doar o metaforă.

REPORTAJ: Altar de vară sfințit cu mii de oameni și un sobor de preoți care l-a mirat pe ÎPS Teofan: FOTO&VIDEO

Biserica este locul în care cerul se întâlnește cu pământul, locul unde Dumnezeu ajunge în sufletul oamenilor, luminându-le chipurile de pace duhovnicească. Mii de botoșăneni s-au adunat miercuri dimineață într-un astfel de loc, un colț de rai, pentru a fi parte la una dintre cele mai impresionante Sfinte Liturghii ce au avut loc la Botoșani.

Bijuteria altora, cadavrul nostru - 7 milioane de euro cheltuiți pentru paraziți - GALERIE FOTO

”Am cafeaua pusă la bar de dimineață, este 4 după-amiaza și încă nu am avut timp să mă ating de ea. Am avut continuu clienți, n-am stat o clipă”. O chelneriță bronzată, în pantaloni scurți, se plânge unei cunoștințe. N-are timp şi de alte lamentări şi nici să culeagă eventuale „compasiuni” fiindcă la terasa Centrului Vechi din Bistriţa la care lucrează tocmai au mai sosit doi oameni la o masă şi trebuie să le ia comanda.

Aventuri de ministru prin judeţ: Haine mai groase; ca să te apleci… înseamnă efort VIDEO & GALERIE FOTO

Venit în judeţ ca să îl ajute pe candidatul PSD la Primăria Vlăsineşti, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu s-a dezminţit. Devenit celebru pentru perlele pe care le debitează, Petre Daea nu a ”dezamăgit” nici la Botoşani.

Ce nu s-a văzut la vizita ministrului de la Botoșani, de la poale-n brâu la un decor îngrozitor – GALERIE FOTO & VIDEO

Ministrul transporturilor, Răzvan Cuc a ajuns ieri în nordul țării, la Botoșani. Oficial a tot repetat că s-a decis să vină după ce a auzit de protestul de la Manoleasa. Tot oficial, colegii de la PSD Botoșani îi anunțaseră deja prezența, cu câteva zile înainte de a se ști de protest.

Revelion de legendă în Moldova unde limba română doare sub ”talpa protectoare” de la răsărit - VIDEO & GALERIE FOTO

Sub picioarele a mii de oameni, covorul roşu, care a căpătat déjà forma pavelelor în care este îndesat de ghetele domnilor şi cizmele doamnelor, rezistă totuşi cu stoicism. Că de aia e covor, să fie călcat în picioare… Ce te faci însă cu poporul care este ţinut sub “talpa protectoare” de atâta amar de ani? El nu este covor, dar pare totuşi că se cam face… preş. Şi cum spuneam, asta nu-i de azi, de ieri.

REPORTAJ : Cultură la preț modic la Muzeul Județean Botoșani - FOTOGALERIE

Istoria Muzeului Județean Botoșani începe la sfârșitul anului 1955, mai precis, pe data de 23 decembrie, cand s-a semnat “actul său de naștere”. Așa se implinea una dintre dorințele locuitorilor acestui oraș, aceea de a avea un muzeu.

”Traseul groazei” - trenul ”navetiștilor” care oprește în gări unde se omoară oameni - GALERIE FOTO

Trenul căruia unii botoşăneni îi spun ,,Căruţa” străbate jumătatea de sud a judeţului Botoşani transportând în mare parte naveşti, începând de la Dorohoi şi până la Iaşi. Şi invers. Călătorii fac parte din diverse categorii: profesori, doctori, studenţi, elevi, muncitori în diverse domenii.

REPORTAJ : Moment istoric? Prima mașină de gunoi care-a descărcat la rampa ecologică – IMAGINI în premieră din interior – VIDEO

La ora 7:30 în dimineața zilei de 1 septembrie, deja două mașini încărcate cu gunoi stăteau aliniate în fața porții Centrului Integrat de Management al Deșeurilor de la Stăuceni. Erau utilajele celor de la Deea Cleaning, operator de salubrizare botoșănean. Pe drum, alunecau spre a bifa această premieră la Botoșani și camioanele firmei Pavra Com. Singurii care au achitat avansul solicitat conform contractului, pentru a fi primiți pe rampă.

”Paradisul morții” – calea fără întoarcere unde OMUL a murit pentru totdeauna – GALERIE FOTO

Marfarul trece șuierând printr-un soi de tunel care desparte și totodată unește o clădire ce se întinde de-a lungul străzii. Linia ferată traversează perpendicular șoseaua, își face loc prin mijlocul imobilului construit din cărămizi maro-roșiatice și se oprește într-o cu totul altă lume. Cât cuprinzi cu ochii vezi doar pavilioane lungi-lungi din lemn, doar cu parter și multă sârmă ghimpată.

Hristos a Înviat!... Și în cartier – VIDEO & GALERIE FOTO

Miezul celei mai luminoase nopți a anului se apropie cu repeziciune și mai spre marginea Botoșanilor... Aici unde minutele dinaintea sărbătorii religioase supreme a ortodoxiei propun un tablou al contrastelor.

”Biserica albă” se prăbușește în nepăsarea tuturor, cum tragi pe sfoară un lăcaș de cult - GALERIE FOTO

În scurt timp, pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, patronul spiritual al orașului, se va sărbători și ziua municipiului Botoșani. Din nefericire, Biserica Sfântul Gheorghe, simbolul urbei, arată groaznic, nu are pictură și parcă pe nimeni nu interesează soarta acesteia.

REPORTAJ : ÎN CE HAL arată blocurile din Parcul Tineretului – VIDEO din interior și din toalete – GALERIE FOTO

La blocurile din Parcul Tineretului oamenii își fac nevoile în lighene și apoi le aruncă afară. Unii, se urinează chiar pe scările din interior și nu se mai deplasează până în cămăruțele care se doresc a fi grupuri sanitare. Noaptea, unii își lasă chiar și fecalele pe treptele jegoase din interior.

Viață de baseballist – Povestea botoșăneanului ce se antrena pe lângă morminte și a fost la un pas de a juca în America

Botoșăneanul Eduard Pîrvu este baseballistul care, la numai 21 de ani, are în palmares șapte titluri de MVP al României, de patru ori a fost desemnat cel mai bun pitcher (nr. persoana care aruncă mingile) şi o dată cel mai bun batter (nr. persoana care loveşte mingile).

Fără lumină, fără cal, fără vacă, fără porc, dar cu o tumoră la creier care tot crește… ce viaţă-i asta Daniele?

Recia Verbia este un sat despre care, cu toată ruşinea, trebuie să vă mărturisesc că în atâţia ani de presă n-am auzit. Am aflat însă săptămâna aceasta într-o împrejurare nefericită, întâlnirea cu Daniel Scripcă, adolescentul despre care vă spuneam acum câteva zile că este chinuit de o afecţiune îngrozitoare.

Povestea fetei care răstoarnă ”munții”: S-a bronzat la piscină în decembrie, a fost în Thailanda și a renunțat la una dintre pasiuni - FOTOGALERIE

Loredana Heghiș are 22 de ani și are aproape 9 ani de când face haltere.  A fost vicecampioană europeană la categoria sa și are amintiri de prin toate țările prin care a fost la campionatele europene sau mondiale, inclusiv din Thailanda sau din Cipru.

Lucian a plonjat... bine mersi spre nemărginire în raze de februarie și râuri de lacrimi: Aici nu se comit incidente între oaseGALERIE FOTO

”L-am visat pe bunicul dinspre mamă care murise la 95 de ani, lucid, cu mintea brici. Țin minte că l-am surprins de nenumărate ori rugându-se la Dumnezeu să-l ia în Împărăția Lui; se săturase de trup. Ajunsese o umbră mișcătoare. Și acum îmi sună în urechi vorbele bătrânului: «Ia-mi Doamne ananghia asta de carne, nu vezi cât s-a împuținat, a început să putrezească pe oase, și așază-mă unde mi-i locul; dacă aici am păcătuit, am veșnicia în față, așa că am tot timpul din lumea să devin un sfânt». Cuvintele bunicului aveau ciudățenia lor, dar îmi cădeau bine la suflet, ca un balsam”.&

Povestea botoșăneanului cu rol esențial în Unirea Principatelor - alintat de Alecsandri și cu un mormânt imens la Eternitatea

S-a născut în 1812,  la Botoșani. Se trage dintr-o familie cu origini poloneze, după cum se poate observa în nume, Nicolae Pisoski.  Mare boier, a fost artizan al Unirii Principatelor, revoluționar pașoptist și, nu în ultimul rând, o personalitate marcantă a orașului.

REPORTAJ : Arta de a face karate -de la Botoșani la trupele SEAL din America, de la copil de 3 ani la profesor universitar- GALERIE FOTO

Mihai Pușcașu este tot ceea ce înseamnă clubul Kokoro Botoșani. Are 28 de ani și cu un master în inginerie, a început totul ca un hobby, în timpul facultății, la Iași. Astăzi predă copiilor de 3-4 ani, dar și adulților de 30-40 de ani, karate.

Sondaj
Se impune organizarea unui miting împotriva ”Statului paralel și ilegitim”?
Da, fiindcă există un ”stat paralel și ilegitim”, altul deci decât cel ales de popor
Nu, pentru că nu există un ”stat paralel și ilegitim”
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Această ZM a fost înființată și cam atât. Mare lucru în afară de iluminatul public stradal nu s-a întâmplat, deși nu puseserăm speranțe pentru că dezvoltarea unei zone metropolitane din punctul meu de vedere înseamnă cu ...
Curs valutar
8 decembrie 2017
EUR
Euro
4.6315 lei
USD
Dolarul SUA
3.9449 lei
CHF
Francul elveţian
3.9560 lei
GBP
Lira sterlină
5.3156 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4738 lei
XAU
Gramul de aur
158.0497 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2281 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4731 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9612 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0691 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1812 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6224 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-1 o C
Dorohoi
-1 o C
Bucecea
-1 o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
-1 o C
Horoscop
astăzi
web site traffic statistics
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2017 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.