«Păi un asemenea individ nu are nici un fel de limbaj, se exprimă onomatopeic, cum dă să rostească o frază, cum intră cu oiştea-n gard. Omul de la ţară are de ajuns discernământ încât să realizeze că locul lui Florin Ţurcanu e la stâna şi nu în fruntea judeţului»
Am intrat în linie dreaptă, politicienii ne aruncă tot felul de promisiuni „stocate” în cuvinte fără noimă. Cam aşa s-ar putea traduce discursul unui politician. E drept, au libertatea de-a spune orice, o tot fac de ani buni încoace, numai că noi suntem cei care ar trebui să ştim să separăm neghina de grâu. Nu voi face nici un fel de speculaţie în ce priveşte politica la nivel naţional, ci mă voi opri doar la ceea ce se întâmplă la noi acasă, în judeţul nostru. Politica botoşăneană a rămas şi ea bipolară, partidele de stânga s-au înrolat în „Uniunea Social Liberală”, iar dreapta s-a reunit sub pulsul unei inimioare în „Mişcarea pentru Botoşani”, acest lucru nu face decât să-l clarifice pe elector, să nu mai bâjbâie după tot felul de sigle. În joc mai sunt câteva partiduleţe rebele, care după cum se manifestă preelectoral nu prea ştiu ce-i aia o doctrină, fiţi atenţi la partidul lui Dan Diaconescu, e un fel de struţo-cămilă dâmboviţeană, zevzecul caragialian de Botoşani, Marius Cristescu, umblă numai cu bazaconii, ca de altfel toţi racolaţii lui din judeţ. Cuvântul „penibil” e prea blând pentru modul lor de manifestare, după ce-au promis câte 20 de mii de euro pentru fiecare român acum s-au apucat să împartă apartamente inexistente. Mare-i grădina Domnului, dar mai mare-i ograda lui Diaconescu!
Acum să trecem la lucruri ceva mai serioase, să-i luăm la bani mărunţi pe cei care intenţionează să pună mâinile pe administraţia botoşăneană pentru următorii 4 ani. Propun să trecem peste vorbele de clacă pe care ni le aruncă pretendenţii la fotoliile puse la bătaie şi să radiografiem faptele acestora.
Până în 2004 judeţul nostru era un mare buchet de trandafiri, roşeaţa social-democrată ajunsese să bezmeticească până şi minţile botoşănenilor rezonabili, cine nu-şi aminteşte de acel slogan de-a dreptul ridicol: „Ţara lui Eminescu votează cu Iliescu”. În acea perioadă am avut numai primari de „bine”, cu trandafiri la butonieră, gen Cojocaru sau Egner, care ne-au răsfăţat cu tot felul de promisiuni deşarte lăsând în urmă un oraş al nimănui, îţi era ruşine să-ţi declini obârşia. Judeţul ajunsese la cheremul lui Constantin Conţac, care împărţea pâinea judeţului propriei familii, până când şi fărâmiturile erau aruncate tot numai spre cei apropiaţi. Şi cum aşchia nu sare departe de trunchi în acest moment USL-ul şi-a aruncat la bătaie tot doi pigmei politici de teapa celor despre care am făcut vorbire.
Pentru municipiu a fost desemnat Ovidiu Portariuc, un copilaş îndrăzneţ, bun glăsuitor de inepţii, tupeist şi de îndată vărsătoriu de vorbe goale. Iniţiativele lui private, de care face atâta caz, deocamdată poartă amprenta „tăticului” şi apoi, ştiuletele ecologic n-ar da bine decorului urban, nici chiar ca semn… heraldic. Pentru președinția Consiliului Judeţean a fost aruncat în luptă deputatul Florin Ţurcanu, capii Uniunii au mers pe ideea că acesta ar avea un limbaj comun cu electoratul rural. Păi un asemenea individ nu are nici un fel de limbaj, se exprimă onomatopeic, cum dă să rostească o frază, cum intră cu oiştea-n gard. Omul de la ţară are de ajuns discernământ încât să realizeze că locul lui Florin Ţurcanu e la stâna şi nu în fruntea judeţului.
Despre candidaţii de dreapta nu voi face vorbire spre a nu fi acuzat de subiectivism, în numele lor vorbesc faptele. Totuşi, voi pune botoşănenilor două întrebări retorice: Vă place cum arată acum municipiul Botoşani? Ştiaţi că Mihai Ţibuleac a atras prin proiecte fonduri europene de peste 100 de milioane de euro pentru alimentarea cu apă pentru mai toate localităţile judeţului?
Hău există nu numai în cuvintele unor politicieni, gen Ţurcanu şi Portariuc, ci şi în minţile lor.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
SCRIE SCRIITORUL de cel pe care a pus laba Ţurcanu : Cu Şoptică la şeptică
SCRIE SCRIITORUL : Printre eroi de mucava şi politică