Vineri, 5 mai 2023, în sala de lectură a Bibliotecii Județene ”Mihai Eminescu” din Botoșani a avut loc un eveniment care iese din tiparul celor aflate în agenda obișnuită a unei instituții de cultură.
Și nu doar datorită temei abordate, cât mai ales implicării mediului privat în dezvoltarea schimbului de idei, a mediatizării și popularizării unei istorii prea puțin cunoscute publicului larg.
Întâlnirea de vineri este inclusă în seria de evenimente „De la istoria universală la istoria locală. Conferințele Institutului „A.D. Xenopol” la Botoșani”, inițiată de Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din cadrul Academiei Române, Filiala Iași, și Asociația de studii istorice „A.D. Xenopol”, cu sprijinul financiar al companiei Elsaco Electronic. Rolul de gazdă i-a revenit, de această dată, managerului Bibliotecii Județene ”Mihai Eminescu” Botoșani, Ersilia Iacob.
Conferința „Propagandă și identitate pe frontiera româno-sovietică după Al Doilea Război Mondial” a fost susținută de Alexandru D. Aioanei, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iași, din cadrul Academiei Române.
”Granița este mai mult decât o fâșie de teren sau o apă care desparte două state”, a spus cercetătorul Alexandru Aioanei încă din debutul temei anunțate.
De-a lungul istoriei, granițele au fost puncte fierbinți, care au decis războiul sau pacea, care au rupt în două teritorii și au despărțit comunități.
”Teritoriile de graniță sunt ele însele niște procese cu o dinamică proprie. Unii istorici le-au descris ca pe niște veritabili agenți, conștienți sau nu, ai națiunii și ai statului. Granițele sunt privite în mod uzual drept niște mecanisme instituționale și politice care protejează ce este la interior. Dar comunitățile de o parte și de alta a frontierei au un specific aparte, se influențează reciproc, sfidează regulile, stabilesc contracte, mai ales în situațiile în care aparțin aceleiași comunități etno-lingvistice”,
Alexandru Aioanei, cercetător Institutul „A.D. Xenopol”
Mai mult, spune istoricul, zonele de graniță sunt privite în percepția populară drept ”zone periculoase, în care ilegalitățile par a fi la ordinea zilei, prin urmare, oamenii își fac propriile reguli și testează limitele acțiunii statelor”.
Potrivit celor prezentate de cercetătorul Alexandru Aioanei, ”reinstalarea definitivă a frontierei pe râul Prut, în 1944, a avut consecințe greu cuantificabile pentru locuitorii de pe cele două maluri”.
Comunități care odinioară se aflau în centrul unei provincii istorice, au devenit marginale geografic, în două state diferite, supuși unor politici represive și unor campanii propagandistice, menite să diminueze puternicele sentimente identitare.
”Sovieticii au securizat frontiera cu România într-o manieră care -a făcut pe unii istorici să declare să pe Prut a fost instituită o adevărată ”cortină de fier”, cu rolul de a rupe orice legătură a Basarabiei de restul României. Au fost construite garduri de sârmă ghimpată cu instalații electrice de semnalizare, au fost ridicate turnuri de observație, iar prezența patrulelor de grăniceri trăda o militarizare excesivă. (...) Pentru oficialii din RSSM, râul Prut era frontiera cu ”occidentul”,
Alexandru Aioanei, cercetător Institutul „A.D. Xenopol”
1946-1947. Iarna cumplit de geroasă, după un an secetos, a dus populația la limita supraviețuirii.
”Dacă România a acceptat distribuirea de ajutoare străine în rândul populației înfometate, pe partea sovietică lucrurile au stat diferit. Criza alimentară era ascunsă de regim și folosită la instrument de represiune, în încercarea de a disloca vechile relații sociale și economice din aceste noi teritorii intrate sub controlul Kremlinului”,
Alexandru Aioanei, cercetător Institutul „A.D. Xenopol”
Au luat amploare, așadar, trecerile ilegale peste frontieră, în încercarea disperată a oamenilor de a-și salva viața.
Destinele oamenilor de pe cele două maluri ale Prutului au fost influențate pentru totdeauna.
Pe de o parte a fost suferința celor din Basarabia, care au trăit dureroasa rupere de țara mamă, nu doar ca teritoriu, ci și ca limbă și cultură, identitate. Toate acestea la pachet cu tăvălugul propagandistic în scopul creării unei noi identități, cea așa-numită ”moldovenească”. De partea cealaltă, a frontierei românești, s-a dezvoltat o empatie pe care nu au reușit să o dilueze nici sovieticii, nici comuniștii din România.
”Cu toate eforturile depuse de sovietici, cât și de comuniștii român, frontiera pe Prut nu a fost nicidecum una ermetică. A existat o circulație de persoane și informații în ambele sensuri, care au ajutat la conservarea unui anumit sentiment identitar”,
Alexandru Aioanei, cercetător Institutul „A.D. Xenopol”
Important de precizat că ”politicile de diluare identitară sovietice” au fost serios afectate de televiziunile și radiourile românești, care pătrundeau în spațiul Basarabiei și reușeau să păstreze viu sentimentul național.
Prezentarea din sala de lectură a Bibliotecii Județene a fost completată, nu fără un fior de factură națională, de Constantin Adam. Fostul regizor tehnic al Teatrului ”Mihai Eminescu” Botoșani le-a oferit celor prezenți, în stilul consacrat, amintiri cu oameni care au reușit să sfideze granițele și să le transforme în poezie sau cântec. Nume precum Grigore Vieru sau Sofia Vicoveanca au menținut vie limba și identitatea de neam.
La rândul său, istoricul Gheorghe Median a ținut să accentueze chiar de la început necesitatea și importanța unor evenimente care să readucă în fața publicului informații și să producă schimburile de idei.
”Mulţumesc că aţi venit la Botoșani. Îl felicit pe domnul Valeriu Iftime, de la Elsaco, pentru că firma aceasta face un lucru pe care puține firme din Botoșani îl fac, să susțină cultura. Iar ceea ce se întâmplă acum este un act de cultură cu totul și cu totul deosebit. În ce mă privește, am făcut istorie contemporană și sunt oarecum în temă cu ceea ce s-a discutat astăzi”,
Gheorghe Median, istoric
Istoricul botoșănean a apelat la rândul său la Nicolae Iorga, cel care spunea, după unirea Basarabiei cu România, că ”ar fi foarte bine ca județele de graniță să aibă o activitate specială, să li se acorde o importanță mare în dezvoltarea economică, în dezvoltarea culturală, pentru ca ele să fie un focar, un prilej să îi atragă pe cei de dincolo”.
”Constat că la Botoșani nu prea s-a făcut acest lucru. Iată, Ștefăneștii au rămas tot un târg, deși se cheamă oraș. Sunt lucruri care ar trebui să dea de gândit celor care constată că încă Basarabia nu a revenit la țară și că nu ar trebui să lăsăm să se răcească lucrurile. Ceea ce ați făcut dvs. acum este un lucru care ne înseamnă să reflectăm la o datorie pe care o avem și pe care trebuie să o ducem noi mai departe. Să nu uităm!”,
Gheorghe Median, istoric
Seria conferințelor va continua, în luna iunie cercetătorii Institutului ”A.D. Xenopol” Iași urmând să revină la Botoșani.
Urmărește-ne și pe Google News
