Colegii liberali îl privesc pe Dinu Patriciu în fel şi chip; unii îl văd ca pe un liberal cu apucături social-democrate, călare pe un cal alb, anunţând triumful camelionismului politic asupra ideologiilor de partid, alţii îl văd ca pe un cal troian pesedist insinuat în tabăra liberală, iar cei mai mulţi îl privesc cu ochi străini şi goi ca pe un stârv politic, fost amic la cataramă cu Călin Popescu Tăriceanu, în primă fază, şi naş politic al lui Crin Antonescu. Oricum, Dinu Patriciu ştie ce vrea în politică şi chiar atunci când tace, ce-i drept, acum e într-o perioadă de amorţire, cu siguranţă, nu va trece mult timp până va inventa şi va sponsoriza un nou partid. De-o fi de stânga, de-o fi de dreapta, numai Dumnezeu ştie ! Aroganţa gonflabilă a lui Crin cât şi duplicitatea dâmboviţeană a lu Călin l-au acrit de liberalism, vrea un partid care să-i răspundă doar propriilor orgolii. Şi cum în România totu-i de vânzare, domnia sa e dispus să cumpere câţiva politicieni cu aura încă verde şi să-i antreneze pentru viitoarea campanie electorală.
Ştim foarte bine, mai toate partidele politice şi-au alimentat maşinile electorale de la benzinăriile lui, oamenii lui de la pompe au monitorizat cu mare atenţie gesturile nesătuilor, aşa că doar cu un mic dar, constând în câteva copeici şi două trei promisiuni aceştia pot deveni slugi pe vecie. Şi apoi, să nu uităm partea dură a firii sale, cum cineva încearcă să-i numere firele de păr alb din barbă , cum „pac! la războiu” şi încep deconturile, aşa că oricând poate să-i determine să-i treacă pragul ca apoi să-i ţină în lesă până la adânci bătrâneţe. Numai cu Traian Băsescu nu i-a mers, matelotul s-a dovedit a fi o nucă prea tare pentru toţi cei ce încearcă să-l termine.
Se spune că Patricu deja şi-a tras câteva nume cu rezonanţă în preajmă, atât de la liberali, cât şi de la pesedişti şi chiar de la pedelişti; deocamdată,«pofticioşii» politici sunt ţinuţi în joc de gleznă şi cu ochii-n soare. Sunt convins, mulţi sunt cei care se vor aburca în barca lui Dinu Patriciu, indiferent de coloratura sau ideologia partidului. Nemulţumiţi sunt cu duiumul, mai ales în dreapta scenei politice, atât în rândul liberalilor cât şi-n rândul pedeliştilor, adevăraţii liberali nu agreează deloc logodna contra naturii dintre PNL şi PSD, iar în rândul democrat-liberalilor e o stare de confuzie generală, partidul lui Boc scade văzând cu ochii, iar el calcă în continuare în străchini. Să nu uităm, Dinu Patriciu e dispus să arunce în joc bani fără de număr doar pentru a-şi satisface poftele şi-a avea control asupra scenei politice. Ce-ar fi ca peste câteva luni să-i vedem la braţ pe Patriciu cu Băsescu?
Lucian ALECSA
