Teatrul Mihai Eminescu îi invită pe iubitorii de cultură sîmbătă, 5 decembrie 2009, de la orele 19:00 în Sala Mare la premiera spectacolului “Make love not war”, adaptare după Dumitru Solomon şi Matei Vişniec. “Spectacolul nostru se vrea a fi o exemplificare a ceea ce înseamnă: bine şi rău, iubire şi ură, frumos şi urît, pisc şi abis, pace şi război! Ideea spectacolului vine din timpuri străvechi! Vine din... cultul şarpelui! Prezent în mitologia prea multor popoare pentru a constitui doar o coincidenţă, şarpele apare în ipostaze diametral opuse: de la eroul Quetzcoatl - cel ce iniţiază oamenii în Tainele Universului şi până la Răul Suprem, Lucifer sau Dahaka Şarpele poate fi - şi este - în acelaşi timp Înger şi Demon, Bine şi Rău, Dumnezeu, Archaeu şi Diavol! Spaţiul în care se desfăşoară demersul nostru artistic este tocmai locul de înfruntare între Şarpele cu Pene, Quetzcoatl, zeu al autosacrificiului, al renaşterii, simbol al purificării, al Soarelui, protector al Umanităţii, OM şi DUMNEZEU în acelaşi timp, simbol al libertăţii, PRIMUL ZEU AL ARTEI şi TEZCATLIPOCA, zeul ispitei, zeul răului, zeul "antisoare", zeul malefic şi nocturn! Spectacolul nostru e un risc! Ca lupta dintre Quetzcoatl şi Tezcatlipoca!Curajul se obţine prin teamă.”, se arată într-un comunicat de presă remis de instituţia culturală. Adaptând texte din doi mari dramaturgi români, Matei Vişniec şi Dumitru Solomon, am obţinut un scenariu-poveste despre: iubire (Ana Maria Cazacu), teamă (Andreea Moţcu), disperare (Laura Dumitrache), început şi reînceput, purificare – copilărie (Sorina Băleanu) dar şi întâmplări despre: existenţa în doi, cu tot ce înseamnă ea (Ioan Creţescu şi Ana Maria Cazacu), despre absurdul unui posibil război psihologic (Sorin Ciofu, Bianca Gavril, Eduard Sandu) dar şi un rezultat surprinzător - prin simplitate, înţelegere şi umanism – al desfăşurării războiului propriu-zis, cel cu arme, bombe şi rachete (TraianAndrii, Radu Dragoş).