Botoşanii de altădată
MISTERUL ascuns din nordul Botoșanilor și cel mai mare proces din istoria României moderne, cu Titu Maiorescu avocat - GALERIE FOTO

Povestea începe în urmă cu aproape două secole și continuă și astăzi, prin pașii turiștilor care calcă nedumeriți pe un tărâm ce pare să nu mai aparțină nimănui.

Pe ocolite, drumul până la cimitirul evreiesc din Darabani se abate prin afara oraşului. Maşina coteşte brusc la stânga, lasă în urmă şoseaua care se năpusteşte spre Rădăuţi-Prut, pentru a încerca - e adevărat, cu prudenţă şi roată înceată - câmpul deja tomnatic. Un pâlc verde, mai degrabă un acoperământ, se iveşte în faţă. Acoperământ pentru că, la propriu, acoperă o istorie de aproape două secole.

 

Turiştii veniţi la Zilele Nordului îşi fac cu greu loc printre pietrele din cimitir. Curiozitate, fascinaţie, istorie a unui loc parcă anume ascuns, privirile turiştilor - copii, tineri, vârstnici - scotocesc necontenit şi într-o parte şi în alta. Un părinte îi explică fiului pe îndelete cine sunt cei care odihnesc acolo. Copilul, curiozitatea înnăscută, întoarce îndărăt alte zeci de întrebări.

 

 

Un cimitir și o istorie în paragină

 

Un dărăbănean get-beget, Ionel David, cel căruia i-a revenit şi rolul de ghid, recunoaşte că, în cei 50 de ani pe care îi va rotunji curând, abia în urmă cu o săptămână călcase în cimitirul cu pricina. Primul cimitir evreiesc din Darabani a fost folosit de la înființarea târgului, în 1838, și până în 1883, după care un al doilea a fost dat în folosință. Din primul nu mai există aproape nimic, cel puțin nu la suprafață. A fost prea în calea târgoveților...

 

”Acesta este al doilea cimitir din Darabani, primul fiind chiar în oraş, pe primul loc dat de Theodor Balş la întemeierea târgului, la 1837. Cimitirul vechi evreiesc a fost foarte deteriorat de localnici, fiind foarte aproape oamenii au luat piatră de acolo, mulţi şi-au făcut case. Astăzi mai există acolo doar câteva pietre de mormânt”,

Ionel David, bibliotecar Biblioteca Orăşenească Darabani

 

Când cimitirul evreiesc a devenit neîncăpător, comunitatea a primit un alt loc, care se întinde pe o suprafață de aproape 10.000 de metri pătrați. Prea exact nu se știe, la fel cum nimeni din Darabani nu știe, astăzi, câți oameni sunt înmormântați aici.

 

”Sunt foarte multe morminte aici, ceea ce ne spune cât de mare era comunitatea evreiască din Darabani. Nu ştim cu exactitate situaţia juridică a cimitirului, dar, se pare, terenul ar aparţine comunităţii evreieşti. Eu, ca dărăbănean de aproape 50 de ani, am fost în acest cimitir abia duminica trecută. Am descoperit aici că cimitirul este foarte spectaculos. Există şi o casă a rabinului, a fost puţin reabilitată de copiii evreilor care au emigrat din Darabani în anii 50-60, dar acum, după cum vedeţi, cimitirul este într-o avansată stare de paragină. Tot aici este îngropat şi ultimul evreu care a locuit în Darabani,

Ionel David

 

 

”Învoiala”, mierea care a atras mii de evrei la Darabani

 

Povestea evreilor în Darabani începe în prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai exact în anii 1839, când Theodor Balş face ”Învoiala” cu locuitorii minoritari ai târgului.

 

Spun cronicile, „Învoiala” oferea comercianților evrei „loc pentru spital, școală și mormânturi”, dar și diverse facilități economice, precum dreptul, garantat pentru 25 de ani,  de a locui gratuit și de a face comerț în casele din centrul orașului.

 

Este motivul pentru care târgul devine atractiv pentru evrei, care prind a-şi construi în mare grabă dughene şi locuinţe ale căror urme se mai zăresc şi azi prin centrul Darabanilor.

 

Efectul se vede şi în numărul de locuitori care creşte de la un an la altul, astfel că în 1899, localitatea cu patru cătune (Darabani, Corneşti, Teioasa şi Bajura) avea 6.706 locuitori, din care 4.192 de religie ortodoxă, 2.492 mozaici (evrei) şi 42 catolici. Poate şi ca o consecinţă a ”Învoielii”, în 1874, în târg erau 40 de crâșmari evrei, plus meşteşugari de toate soiurile: croitori, cizmari, cojocari, stoleri, măcelari, harbagii, hamali. Toţi odihnescu astăzi în cimitirele din Darabani.

 

Tot aici au fost înmormântaţi şi ultimii doi supraviețuitori ai comunităţii evreieşti din Darabani, Mois Tălmaciu și Aizic, târgoveţi de care îşi amintesc orăşenii de astăzi, amândoi stingându-se din viaţă după 1980.

 

Niciun evreu nu mai trăieşte astăzi în Darabani. Iar urmaşii celor care au murit ajung foarte rar aici. Sau aproape deloc.

 

 

Cel mai mare proces din istoria justiției românești de până la 1878

 

Pe 21 mai 1877 “are loc la Darabani revolta ţăranilor români împotriva târgoveţilor evrei, când târgul este devastat, dughenile răvăşite”, aflăm de la  Dumitru Haha Voicăuţi.

 

Bătaia, căci a fost o bătaie generală între evrei şi târgoveţii români, nu avea niciun fel de conotaţii antisemite, aşa cum va aprecia în 1878 chiar Titu Maiorescu.

 

În septembrie 1878 are loc la Tribunalul din Dorohoi procesul locuitorilor din Darabani (70 de ţărani fuseseră arestaţi în urma buntului din 1877). A fost unul dintre primele mari procese colective din istoria României moderne şi, se spune, şi cel mai mare. Procesul a suscitat interesul presei românești și internaționale din acele timpuri.

 

Avocatul evreilor a fost însuşi Titu Maiorescu, la proces fiind prezent şi Nicolae Ionescu (deputat şi avocat), George Cimara (avocat). În urma procesului, toţi cei 70 de ţăranii arestaţi ca participanţi la revolta din 1877 au fost achitaţi, fără plata despăgubirilor civile.

 

 

Cimitirele în paragină, în grija cui?

 

În acest moment, la nivelul întregii ţări sunt 810 cimitire evreieşti, iar dintre acestea mai mult de 750 de află în localităţi în care, de zeci de ani, nu mai trăieşte nici un evreu, cum este şi situaţia Darabanilor.

 

Potrivit unei situaţii care aparţine Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, publicată în 2007 sub titlul Memoria cimitirelor evreieşti, în judeţul Botoşani au fost contabilizate 13 cimitire evreieşti, acestea figurând în mai multe localităţi, şi anume: Botoşani, Bucecea, Frumuşica, Săveni, Suliţa, Ştefăneşti, Dorohoi, Darabani, Mihăileni şoi Rădăuţi Prut. 

 

Din păcate, mai ales în localităţile în care nu mai vieţuieşte nici un reprezentant al comunităţii, cimitirile se sufocă într-o cruntă părăsire. Natura a marcat vizibil locurile în care nimeni nu se mai încumetă să pătrundă, vegetaţia sălbatică făcând oricum aproape imposibil acest lucru.

 

Fără discuţie, responsabilitatea revine integral comunităţii, prin Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, care în anul 2006 a adoptat un Program de măsuri care prevede ca, din resursele proprii, să fie îngrijite aceste cimitire.

 

”Suntem conştienţi că avem o datorie sacră, care decurge din calitatea noastră de evrei – să ne cinstim părinţii şi strămoşii. Respectul nostru constă şi în grija faţă de cimitirele unde sunt îngropaţi, unde îşi veşnicesc numele”, spun reprezentanţii Federaţiei.

 

Printre măsurile pe care le aveau în vedere găsim: asigurarea mijloacelor minime de întreţinere (motocositoare), eliminarea şi stoparea vegetaţiei sălbatice, dar şi reabilitatea monumentelor căzute.

 

Poate că nu este prea târziu ca şi cimitirul din Darabani să fie beneficiar al acestui plan de măsuri. Este locul în care odihnește istoria şi unde natura, după cum se vede, îi este astăzi singurul acoperământ.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
Loading...
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Loading...
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
La Saveni evreii au fost mai practici. Au vandut sinagoga si acum e restaurant!!!
23 noiembrie 2019, 15:53
melimeloparis.ro%20
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
 `Sunt şapte suflete, cinci copii şi părinţii. Nu îşi doresc mare lucru, să aibă încălţări şi mâncare. Lucruri normale pentru orice copil, pentru ei sunt la acest moment dorinţe. Trăiesc cu toţii din alocaţiile ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8347 lei
USD
Dolarul SUA
4.1033 lei
CHF
Francul elveţian
4.4909 lei
GBP
Lira sterlină
5.3722 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8668 lei
XAU
Gramul de aur
262.6798 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2487 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4021 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9441 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0852 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1845 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6492 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.