Botoşanii de altădată
MISTERUL ascuns din nordul Botoșanilor și cel mai mare proces din istoria României moderne, cu Titu Maiorescu avocat - GALERIE FOTO

Povestea începe în urmă cu aproape două secole și continuă și astăzi, prin pașii turiștilor care calcă nedumeriți pe un tărâm ce pare să nu mai aparțină nimănui.

Pe ocolite, drumul până la cimitirul evreiesc din Darabani se abate prin afara oraşului. Maşina coteşte brusc la stânga, lasă în urmă şoseaua care se năpusteşte spre Rădăuţi-Prut, pentru a încerca - e adevărat, cu prudenţă şi roată înceată - câmpul deja tomnatic. Un pâlc verde, mai degrabă un acoperământ, se iveşte în faţă. Acoperământ pentru că, la propriu, acoperă o istorie de aproape două secole.

 

Turiştii veniţi la Zilele Nordului îşi fac cu greu loc printre pietrele din cimitir. Curiozitate, fascinaţie, istorie a unui loc parcă anume ascuns, privirile turiştilor - copii, tineri, vârstnici - scotocesc necontenit şi într-o parte şi în alta. Un părinte îi explică fiului pe îndelete cine sunt cei care odihnesc acolo. Copilul, curiozitatea înnăscută, întoarce îndărăt alte zeci de întrebări.

 

 

Un cimitir și o istorie în paragină

 

Un dărăbănean get-beget, Ionel David, cel căruia i-a revenit şi rolul de ghid, recunoaşte că, în cei 50 de ani pe care îi va rotunji curând, abia în urmă cu o săptămână călcase în cimitirul cu pricina. Primul cimitir evreiesc din Darabani a fost folosit de la înființarea târgului, în 1838, și până în 1883, după care un al doilea a fost dat în folosință. Din primul nu mai există aproape nimic, cel puțin nu la suprafață. A fost prea în calea târgoveților...

 

”Acesta este al doilea cimitir din Darabani, primul fiind chiar în oraş, pe primul loc dat de Theodor Balş la întemeierea târgului, la 1837. Cimitirul vechi evreiesc a fost foarte deteriorat de localnici, fiind foarte aproape oamenii au luat piatră de acolo, mulţi şi-au făcut case. Astăzi mai există acolo doar câteva pietre de mormânt”,

Ionel David, bibliotecar Biblioteca Orăşenească Darabani

 

Când cimitirul evreiesc a devenit neîncăpător, comunitatea a primit un alt loc, care se întinde pe o suprafață de aproape 10.000 de metri pătrați. Prea exact nu se știe, la fel cum nimeni din Darabani nu știe, astăzi, câți oameni sunt înmormântați aici.

 

”Sunt foarte multe morminte aici, ceea ce ne spune cât de mare era comunitatea evreiască din Darabani. Nu ştim cu exactitate situaţia juridică a cimitirului, dar, se pare, terenul ar aparţine comunităţii evreieşti. Eu, ca dărăbănean de aproape 50 de ani, am fost în acest cimitir abia duminica trecută. Am descoperit aici că cimitirul este foarte spectaculos. Există şi o casă a rabinului, a fost puţin reabilitată de copiii evreilor care au emigrat din Darabani în anii 50-60, dar acum, după cum vedeţi, cimitirul este într-o avansată stare de paragină. Tot aici este îngropat şi ultimul evreu care a locuit în Darabani,

Ionel David

 

 

”Învoiala”, mierea care a atras mii de evrei la Darabani

 

Povestea evreilor în Darabani începe în prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai exact în anii 1839, când Theodor Balş face ”Învoiala” cu locuitorii minoritari ai târgului.

 

Spun cronicile, „Învoiala” oferea comercianților evrei „loc pentru spital, școală și mormânturi”, dar și diverse facilități economice, precum dreptul, garantat pentru 25 de ani,  de a locui gratuit și de a face comerț în casele din centrul orașului.

 

Este motivul pentru care târgul devine atractiv pentru evrei, care prind a-şi construi în mare grabă dughene şi locuinţe ale căror urme se mai zăresc şi azi prin centrul Darabanilor.

 

Efectul se vede şi în numărul de locuitori care creşte de la un an la altul, astfel că în 1899, localitatea cu patru cătune (Darabani, Corneşti, Teioasa şi Bajura) avea 6.706 locuitori, din care 4.192 de religie ortodoxă, 2.492 mozaici (evrei) şi 42 catolici. Poate şi ca o consecinţă a ”Învoielii”, în 1874, în târg erau 40 de crâșmari evrei, plus meşteşugari de toate soiurile: croitori, cizmari, cojocari, stoleri, măcelari, harbagii, hamali. Toţi odihnescu astăzi în cimitirele din Darabani.

 

Tot aici au fost înmormântaţi şi ultimii doi supraviețuitori ai comunităţii evreieşti din Darabani, Mois Tălmaciu și Aizic, târgoveţi de care îşi amintesc orăşenii de astăzi, amândoi stingându-se din viaţă după 1980.

 

Niciun evreu nu mai trăieşte astăzi în Darabani. Iar urmaşii celor care au murit ajung foarte rar aici. Sau aproape deloc.

 

 

Cel mai mare proces din istoria justiției românești de până la 1878

 

Pe 21 mai 1877 “are loc la Darabani revolta ţăranilor români împotriva târgoveţilor evrei, când târgul este devastat, dughenile răvăşite”, aflăm de la  Dumitru Haha Voicăuţi.

 

Bătaia, căci a fost o bătaie generală între evrei şi târgoveţii români, nu avea niciun fel de conotaţii antisemite, aşa cum va aprecia în 1878 chiar Titu Maiorescu.

 

În septembrie 1878 are loc la Tribunalul din Dorohoi procesul locuitorilor din Darabani (70 de ţărani fuseseră arestaţi în urma buntului din 1877). A fost unul dintre primele mari procese colective din istoria României moderne şi, se spune, şi cel mai mare. Procesul a suscitat interesul presei românești și internaționale din acele timpuri.

 

Avocatul evreilor a fost însuşi Titu Maiorescu, la proces fiind prezent şi Nicolae Ionescu (deputat şi avocat), George Cimara (avocat). În urma procesului, toţi cei 70 de ţăranii arestaţi ca participanţi la revolta din 1877 au fost achitaţi, fără plata despăgubirilor civile.

 

 

Cimitirele în paragină, în grija cui?

 

În acest moment, la nivelul întregii ţări sunt 810 cimitire evreieşti, iar dintre acestea mai mult de 750 de află în localităţi în care, de zeci de ani, nu mai trăieşte nici un evreu, cum este şi situaţia Darabanilor.

 

Potrivit unei situaţii care aparţine Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, publicată în 2007 sub titlul Memoria cimitirelor evreieşti, în judeţul Botoşani au fost contabilizate 13 cimitire evreieşti, acestea figurând în mai multe localităţi, şi anume: Botoşani, Bucecea, Frumuşica, Săveni, Suliţa, Ştefăneşti, Dorohoi, Darabani, Mihăileni şoi Rădăuţi Prut. 

 

Din păcate, mai ales în localităţile în care nu mai vieţuieşte nici un reprezentant al comunităţii, cimitirile se sufocă într-o cruntă părăsire. Natura a marcat vizibil locurile în care nimeni nu se mai încumetă să pătrundă, vegetaţia sălbatică făcând oricum aproape imposibil acest lucru.

 

Fără discuţie, responsabilitatea revine integral comunităţii, prin Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, care în anul 2006 a adoptat un Program de măsuri care prevede ca, din resursele proprii, să fie îngrijite aceste cimitire.

 

”Suntem conştienţi că avem o datorie sacră, care decurge din calitatea noastră de evrei – să ne cinstim părinţii şi strămoşii. Respectul nostru constă şi în grija faţă de cimitirele unde sunt îngropaţi, unde îşi veşnicesc numele”, spun reprezentanţii Federaţiei.

 

Printre măsurile pe care le aveau în vedere găsim: asigurarea mijloacelor minime de întreţinere (motocositoare), eliminarea şi stoparea vegetaţiei sălbatice, dar şi reabilitatea monumentelor căzute.

 

Poate că nu este prea târziu ca şi cimitirul din Darabani să fie beneficiar al acestui plan de măsuri. Este locul în care odihnește istoria şi unde natura, după cum se vede, îi este astăzi singurul acoperământ.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
„Dare la semn” – PRIMA competiţie sportivă organizată la Botoşani, pe un poligon improvizat din bariera Suliţa
De când fac botoşănenii sport? Răspunsul îl găsim în documentele arhivelor din august 1868, când a început să se practice tirul sub îndrumarea militarilor.
Cea mai CUMPLITĂ epidemie care a îngenunchiat Botoşaniul: Mii de morţi în vara cu 51 de grade Celsius
Orașul Botoșani a suferit de-a lungul timpului crunt, însă puțini dintre contemporani cunosc episoadele în care orașul a sângerat efectiv și și-a jelit morții.
Prima „spiţărie” înfiinţaţă la Botoşani - Cea mai frumoasă şi solidă clădire din oraş
Cea dintâi farmacie din Botoşani, cunoscută sub numele de „şpiţărie”, a prins viaţă la finele secolului XVIII.
Fiul unui fost primar botoșănean asasinat politic: 5.000 de oameni au vrut să-l aducă la Botoșani
La Botoșani, în cartierul Bucovina există o alee cu numele tânărului ucis de comuniști. Era fiu de avocat iar tatăl său a fost pentru ceva timp primar interimar al orașului. Mai mult, a existat și o placă comemorativă în memoria sa care a fost… furată.
Oraşul Botoşani, „apanaj” al doamnelor Moldovei: Sume uriaşe de bani încasate de la botoşăneni pentru bunăstarea damelor
„Doamna Botoşaniului” încasa permanent sume uriaşe de bani fără să facă mai nimic pentru ţinutul în care îşi ducea existenţa.
Inima de odinioară a Botoşanilor – UNDE s-au înfiinţat şi CUM arătau primele pieţe ale oraşului
Fiind un centru comercial recunoscut cu secole în urmă, ca unul dintre cele mai puternice din Moldova, Botoşanii au avut locuri special amenajate în care să se vândă şi să se cumpere animale, produse industriale şi agricole. Acestea au fost pieţele şi iarmaroacele.
Străzile de odinioară ale Botoşanilor: Înghesuială la modernizarea drumurilor pline de gropi ale oraşului
Până pe la 1820 nu s-a acordat nicio atenţie străzilor oraşului, care au apărut fără nicio cât de mică idee de sistematizare, de modernizare. Înguste, întortocheate, pline de praf în timpul secetos, pline de gropi cu apă şi desfundate în timpul ploilor, dădeau oraşului un aspect neplăcut, fapt remarcat, nu o singură dată, de cei ce păşeau pentru prima dată în oraş.
ISTORIA Parcului „Mihai Eminescu”: Grădina publică cu taxă la începuturi, teren de sport şi cu un grădinar problemă
Botoşanii, oraşul patriarhal de altădată, a fost numit adesea, pe drept cuvânt, oraş al grădinilor. Când, în veacul trecut şi începutul celui actual, boierii şi-au construit frumoasele lor case, în special în partea de vest a oraşului, au avut grijă să-şi amenajeze minunate parcuri cu ajutorilor grădinarilor unguri, italieni şi germani.
PRIMUL hotel construit la Botoşani: Eminescu a dat o petrecere acolo şi s-a îndrăgostit de o blondă
Primele hoteluri  au apărut în peisajul botoşănean la jumătatea secolului trecut.Odată cu creşterea economică a oraşului, s-a simţit nevoia unor localuri cu camere mobilate care să fie închiriate, de obicei cu ziua, numeroşilor călători sosiţi la noi în oraş.
Primele cafenele din Botoşaniul de odinioară: Localul de pe Unirii unde tinerii aveau interzis
Cu câteva secole în urmă, cafenelele ce  se găsesc astăzi la tot pasul au pătruns prima dată în orașul moldav. Erau locurile unde se putea bea cafea, se jucau table, cărți și zaruri, se putea servi şi ceva dulce dar se și fuma tutun turcesc, iar oamenii stăteau ceasuri bune la discuții.
Începuturile presei la Botoşani: PRIMA publicație botoșăneană pusă sub semnul întrebării
Presa, despre care se spune că este a patra putere într-un stat democrat, are la Botoșani o vechime apreciabilă și o valoare deosebită prin numărul mare de reviste și ziare apărute în perioada anilor 1866-1944, mai precis de-a lungul a 82 ani de existență. 
LEGENDA Morii de la Ionăşeni: Au botoşănencele astea un fel al lor care te prinde în lanţ. Şi-apoi fac din tine ce vor...
Pe sub labirintul de nuci bătrâni, coborâm la Stăuceni. Urmând şoseaua peste dealuri se deschide drumul care duce la Ionăşeni. Legenda spune, că sub umbra pădurilor bătrâne, a fost o moară…
Legenda Dorohoiului: Bărbatul care a alergat toată viaţa după o…himeră
Legenda Dorohoiului, ca având un sâmbure de adevăr, este susţinută de afirmaţia anonimului autor al cronicii Huru, care numea Dorohoiul – Doroca.
Legenda Târgului Nou: UNDE a fost cel „dintâi port pe uscat” la Botoşani
Oamenii locului spun că ar fi fost chiar „capitala“ secretă a Moldovei acum 200 de ani.
Legenda Botoşaniului: Un copil sărac şi fără tată a dat numele oraşului 
Cea mai elocventă ilustrare a importanţei şi vechimii Botoşanilor, ca aşezare, o constituie complexul fortificat de cetăţi traco-getice de la marginea oraşului, datând din perioada premergătoare constituirii statului dac centralizat şi independent de sub conducerea lui Burebista.
Doi fraţi orfani din Botoşani, care au impresionat un neam întreg, ARŞI DE VII în flăcări 
La marginea unui sat din Botoşani, pe un deal de unde se lua pământ pentru lipitul caselor, sătenii au dat peste  nişte rămăşiţe.
Târgul morţii : EPIDEMIA care a secerat sate întregi din Botoşani
Una dintre cele mai violente epidemii a creat panică în mai multe sate botoşănene.
Femeia care a dat GRATIS terenuri pentru case mai multor botoşăneni: CINE au fost norocoşii
Drama unei femei, spune legenda, a schimbat multe vieţi la Botoşani.
Descoperire ULUITOARE : Botoşăneanul care a dat peste o adevărată COMOARĂ în timp ce era la vânătoare
Într-o comună din Botoşani, un bărbat plecat la vânătoare a făcut o descoperire incredibilă.
Pungă cu bani găsită într-o scorbură de copac din Agafton: CE a făcut bărbatul cu toată averea
Multe şi minunate privelişti are de văzut călătorul la Agafton, acel colţ de lume ce adăposteşte un cămin de bătrâni.
kalapod.net%20
starshiners.ro%20
Sondaj
Cu cine votați în turul II al alegerilor prezidențiale?
Klaus Iohannis
Viorica Dăncilă
Declaraţia zilei
”Încrederea și votul cetățenilor din comuna Păltiniș înseamnă enorm pentru mine și nu face decât să-mi întărească convingerile că vom izbăvi împreună pentru comunitatea noastră. Mulțumesc tuturor pentru încredere, ...
astratex.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.7669 lei
USD
Dolarul SUA
4.3343 lei
CHF
Francul elveţian
4.3832 lei
GBP
Lira sterlină
5.5740 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9887 lei
XAU
Gramul de aur
204.6051 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2472 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4287 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9446 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2672 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1866 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6380 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2019 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.