De multe ori pe patul de spital avem nevoie și de un altfel de sprijin, unul duhovnicesc. De aceea fiecare spital are și preoți de caritate în structura de personal. Am stat de vorbă cu Marius Ciobanu, preot la Secția de Pediatrie a Spitalului Județean Mavromati, pentru a vedea care este rolul unui astfel de părinte într-o unitate spitalicească.
Marius Ciobanu este preot paroh la Biserica "Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Nectarie” din curtea spitalului, iar din 2006 are grijă și de micuții veniți la unitatea medicală.
Și nu numai.
„Cu mila lui Dumnezeu, de atunci am încercat să avem grijă atât de pacienți cât și de personalul medical pentru că noi trebuie să înțelegem că preotul de caritate se adresează atât pacienților, aparținătorilor, cât și personalului care lucrează în spital”,
Marius Ciobanu, preot de caritate Secția de Pediatrie a Spitalului Județean Mavromati.
Ne spune preotul care recunoaște că activitatea este una complexă, de la botezul copiilor, spovedit și împărtășit la rugăciuni și consiliere duhovnicească. Iar toate acestea au loc fie pe patul de spital, fie la Capela din incinta spitalului sau chiar la Biserică.
„Începând de la aparținători, care vin aici foarte încărcați și deprimați. Am avut multe cazuri în care copiii au venit la spital nebotezați. Am fost sunat la orice oră din zi și noapte, am lăsat totul și am venit de urgență să facem botez de necesitate, în caz de Doamne ferește se prăpădește să fie botezat. De cele mai multe ori, copilului după botez și după actul medical îi merge mai bine. La Compartimentul de Neuropsihiatrie vin copii în caz de suicid, probleme în familie. Sunt solicitat de către medic, de către asistent, vorbim cu acești copii, îi spovedim, îi împărtășim și pentru ei este foarte important să aibă cu cine vorbi”,
Marius Ciobanu, preot de caritate Secția de Pediatrie a Spitalului Județean Mavromati.
Preotul mărturisește că a întâlnit foarte multe persoane aflate în suferință și pe care a reușit să le ajute.
„Am avut un caz, o fetiță a luat pastile ca să se sinucidă fiindcă râdeau copiii de ea la școală. M-a chemat și am rămas prieten cu acea fetiță. Părintele dacă aduce un copil mic la spital și el este într-o stare sufletească precară și cheamă preotul și vorbește, se spovedește, îi dă încredere, aprinde o lumânărică, pentru el e o mângâiere și un ajutor foarte important. Nu vă spun că sunt medici, asistenți, infirmieri care se spovedesc la biserica spitalului. Mai mergem noi în spital, vorbim cu mămicile, le facem rugăciuni. Au fost momente când am luat racla cu Moaștele Sfântului Nectarie și am mers în spital și am făcut rugăciune pentru copii”
Marius Ciobanu, preot de caritate Secția de Pediatrie a Spitalului Județean Mavromati.
Iar concluzia ar fi una simplă și anume omul când are un necaz se apropie mai mult de Dumnezeu. Chiar și de la vârste fragede.
„Mă impresionează că sunt oameni care sunt aproape de Dumnezeu și sunt cu multă evlavie și cu multă frică de Dumnezeu. Mă impresionează foarte mult și copiii care vin, să știți copiii sunt învățătorii noștri. De foarte multe ori adulții în iureșul vieții îl uită pe Dumnezeu, dar copiii sunt foarte sensibili. Acum vin din spital și o d-nă asistentă îmi spune așa: copilul meu are olimpiadă națională la un instrument și mi-a spus că neapărat vrea să dau un acatist. Deci e foarte important, vedeți copiii ne trag înspre Dumnezeu și înspre bine”,
Marius Ciobanu, preot de caritate Secția de Pediatrie a Spitalului Județean Mavromati.
Preotul încearcă să-i bucure pe copii oferindu-le și mici cadouri de 1 iunie sau de sărbători. Totodată, frecvent le sunt împărțite celor de pe paturile spitalului iconițe și cărți de rugăciuni.
Urmărește-ne și pe Google News
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL: